#TuraDeVis Summer Edition 2020: Distracție la maximum pentru Echipa de Vis!

În noaptea dintre 20 și 21 iunie 2020, am organizat a patra ediție la rând a Turei de Vis și am dus bucuria alergării la un alt nivel. Totodată, am fost conștienți că această ediție va fi ținută minte drept “aia cu pandemia”, iar pentru prima dată de când organizăm acest eveniment, solstițiul de vară a picat fix în weekend.

Tura de Vis nu este o cursă sau o competiție, dar este un manifesto al libertății de exprimare prin alergare, o idee care ne-a dat încredere că putem ajunge absolut oriunde. Nu întâmplător, proiectul a fost în finala The Running Awards (ediția 2018), unde ideea a fost votată de oameni din întreaga lume.

Dacă vrei să vezi cum au arătat primele trei ediții, dă click aici pentru 2017, aici pentru 2018 și aici pentru #TuraDeVis 2019.

Anul acesta, ne-am organizat diferit, pentru a respecta măsurile de siguranță date de autorități. Am alergat în echipe de câte 6 oameni constant. Fiecare echipă a purtat un nume și a avut un căpitan.Iată cele 5 echipe și căpitanii acestora:

  • Echipa ”BrigadaSud”, căpitan: Bogdan Gagea
  • Echipa ”Running Rebels”, căpitan: Radu Restivan
  • Echipa ”Super Team”, căpitan: Silviu Popescu
  • Echipa ”Echipa de Vis”, căpitan: Monica Dănică
  • Echipa “Alergăceala”, căpitan: Ionuț Petcu

După o astfel de experiență, așa cum am mai spus, vom avea ce povesti celor dragi! Și iată-ne, cu povestea Echipei de Vis, condusă de Monica Dănică.

”Un prieten pe care l-am cunoscut anul trecut la #TuraDeVis, mi-a spus că la această ediție se caută căpitani pentru echipe deoarece fiind ediția “aia cu pandemia” nu putem alerga toți participanții deodată ca dățile trecute. Am “aplicat” pentru postul de căpitan fiind convinsă că există alergători mult mai experimentați decât mine și astfel eu voi fi respinsă pentru această “funcție”. Însă, ce să vezi? Sâmbătă seara mă trezesc căpitanul Echipei de Vis, având sub aripa mea 10 alergători: 1 fată și 9 vlăjgani. Nu mai zic că din cele 5 echipe câte am fost în total eu eram singurul căpitan femeie. Dar m-am descurcat, nu m-a bătut nimeni până la final. Singura “daună” a fost febra musculară, dar nu la picioare cum era de așteptat, ci la abdomen de la cât am râs.
Am pornit alergarea de îndată ce a apus soarele, de la Universitate (baza) către partea de nord a Bucureștiului, ulterior urmând să revenim la bază și să pornim spre celelalte 3 trasee către celelalte puncte cardinale ale orașului.

Nu cunoșteam prea multi “ostași” din echipa mea, dar ne-am împrietenit foarte repede. Se știe, alergarea, sportul în general, leagă noi prietenii. Am pornit bucuroși, energici și entuziasmați. La kilometru 4… ploaie! Daaar, zâmbetul ne-a rămas pe buze.
Ne-am distrat, am râs, am dat boxa tare, am cântat, mai ales în zona de Est a Bucureștiului. Chiar și cei de pe stradă cântau și dansau cu noi: ”Pantelimonul petrece, toooată noaaapteaa.” 

Partea cea mai grea, a fost spre final unde am rămas pe “frontul de luptă” numai 4 din 11 “soldați” din echipa mea. Abia mai puteam ține ochii deschiși de ploaie, daaaar, a meritat, a fost frumos, a fost…de vis!
Îi felicit pe toți participanții din toate echipele, indiferent de distanța parcursă (am avut chiar și recorduri personale pe distanța alergată, bravooo!), iar celor din echipa mea, le mulțumesc pentru energia bună pe care au împrăștiat-o pe toate străzile.

Și, daaa! Toți ne-am schimbat pe parcursul turei culoarea preferată. Când vedeam că ne apropiem de vreun semafor care era pe culoarea roșie, chiuiam toți de dragul unei mici pauze.
Au fost aproximativ 50 de kilometri de vis alergați de când a apus și până a răsărit soarele de către Echipa de Vis la #TuraDeVis, ediția de pandemie!

Mulțumim Radu Restivan și 321 sport! ❤️”



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu