Alergătorii din[tre] noi este un proiect despre povești, oameni și multă ambiție, împachetat într-o serie de 20 de materiale ce vor fi publicate pe tot parcursul anului 2018 și începutul anului 2019. Prin intermediul acestei serii vrem să vedem care este relația oamenilor cu sportul, ce ritualuri au înainte de antrenamente și ce îi motivează să iasă la alergat în mod constant.
Acesta este primul proiect editorial, creat de 321sport și susținut de Nokia Mobile, care își propune să facă o radiografie a felului în care se raportează românii la alergare. Ne dorim să aflăm perspectiva unor oameni simpli care s-au bazat pe forțele proprii și care au reușit să transforme alergarea într-o poveste despre rezistență, perseverență și mult curaj.
Liviu a început să practice sport încă din copilărie. Nu neapărat pentru că era super atras de activităţile sportive, dar tot timpul i-a plăcut să fie alături de gaşcă. Îşi aminteşte că în şcoala generală a încercat nişte cursuri de karate pentru că „se făceau la şcoală şi toţi colegii mergeau”, dar şi-a dat seama că nu e de el.
Mai târziu, în liceu, s-a apucat de handbal: „am mers cu anturajul, deci cumva am copiat toţi prietenii care făceau sport”, explică. Şi-ar fi dorit să continue, dar pentru că părinţii lui nu l-au lăsat în primele cantonamente, a decis: “nu mă mai duc pentru că nu pot să fac nimic cu sportul ăsta dacă nu mă duc şi eu cu oamenii!”.
Printre altele, la un moment dat a încercat şi nişte tenis, activitate care l-a ţinut mai mult timp. Îi plăcea foarte mult de antrenor că “era foarte zen” şi că înţelegea din prima tot ce spunea. Asta a fost un plus pentru Liviu, care îşi dorea încă de pe atunci să înţeleagă foarte bine ce are de făcut.
Când se uită în urmă, îşi dă seama că peste tot pe unde a fost să practice vreun sport, mereu i-a plăcut colectivul şi asta pentru că i se pare că “e şmecherie să faci parte dintr-o echipă, să te sincronizezi cu oamenii”. Deşi atunci când era mic nu se gândea neapărat la asta, acum realizează că există o latură socială şi în sport.
De alergat s-a apucat tot datorită anturajului. Mergând împreună cu nişte prieteni la spinning, aceştia îi tot spuneau să meargă şi la antrenamentele din Herăstrău. Aşa a decis că o să-i dea o şansă şi acestei activităţi şi şi-a propus să înceapă sezonul 8 al programului #dela1la21. Ştia despre el că este o persoană delăsătoare şi că nu trebuie să se apuce de prea multe lucruri în acelaşi timp pentru că nu le va putea duce la bun sfârşit. Dar s-a simţit super motivat să înceapă acest program de pregătire şi l-a încântat ideea că ar putea să ajungă să termine primul lui semimaraton la finalul perioadei de antrenamente.
Prima alergare oficială alături de bobocii 321sport urma să aibă loc pe 24 aprilie, dar el a vrut „să fure din caşcaval”, aşa că a mers la ultimele ture de Herăstrău de la finalul sezonului 7. S-a gândit că nu vrea să se ducă chiar începător şi că e o idee bună să se antreneze un pic înainte. La primele alergări a venit alături de prietenii lui care au stat pe lângă el şi mai mult mergeau în pas săltat, decât să alerge, asta pentru a-l motiva. Se simţea mai mult frustrat şi deloc motivat, dar a încercat să dea din prima o tură întreagă de parc (asta însemnând aproximativ 7 kilometri).
Ce-şi aminteşte despre aceste prime alergări? Nu faptul că i-ar fi adus vreun pic de experienţă, ci că i-au dat “toată febra musculară din Univers”. Tot ce s-a întâmplat atunci a fost “funny”, îşi aminteşte el. Venise mult prea “înfofolit” şi, din lipsă de experienţă, nu a ştiut cum să gestioneze situaţia. Noroc cu oamenii de pe lângă el care l-au văzut roşu la faţă şi l-au întrebat dacă nu vrea să mai dea un strat jos.
Alergările de marţi cu 321sport şi-au făcut rapid loc în programul lui Liviu. A început să îşi elibereze după-amiezele de marţi şi să refuze orice propunere de întâlnire sau eveniment, practic „am scos marţea din calendar pentru orice s-ar întâmpla”, spune el. Asta mai puţin când a plecat în luna de miere şi şi-a luat, totuşi, o mică vacanţă de la antrenamente.
Motivaţia principală pentru a se ţine de treabă au fost oamenii. Fie că e vorba de gaşca cu care alerga sau unii prieteni care nu aveau încredere în el, fiecare a avut aportul lui pentru a-l determina pe Liviu să demonstreze că poate. Îşi aminteşte că nişte apropiaţi au făcut mişto de el: „Cu fizicul ăsta te-au primit la alergare?”. Genul ăsta de remarci l-au ajutat pe Liviu să arate că poate duce la bun sfârşit planul de antrenamente.
Provocarea s-a dublat atunci când a acceptat să facă parte dintr-un documentar filmat al sezonului 8 #dela1la21. Asta a venit ca un plus pe partea de motivaţie pentru că şi-a dat seama că are nevoie de un mindset pozitiv mereu – „pentru că se filmează”, dar experienţa a venit la pachet şi cu presiunea că nu se simte confortabil în faţa camerei. Cu toate astea, fiind parte oficială din program, şi-a dat seama că nu mai poate da înapoi şi că trebuie să ajungă până la linia de finish a semimaratonului din toamna lui 2018.
***
Deşi au existatşi momente în care nu avea chef să iasă la alergat, Liviu ştia că avea mereu oamenii 321sport alături. Îşi aminteşte că “cel mai naşpa a fost acum, în iarnă, când ploua şi era frig, era oribil”. Atunci a fost cel mai greu moment, cea mai grea decizie de “mă duc sau nu mă duc”. S-a îmbrăcat cu greu şi a decis să meargă până în Herăstrău “pentru că vin ăia”. Avea în minte: “am zis că fac o treabă, hai să o fac!”. După ce a ajuns acolo şi s-a oprit ploaia, s-a simţit genial. Le-a şi trimis colegilor de muncă un filmuleţ în care le-a arătat că s-a dus la antrenamente chiar şi pe o vreme “oribilă”.
Fiind motivat de grup, de asta nici nu aleargă singur. Au fost câteva momente în care a rămas în urmă pentru că trebuia să filmeze documentarul şi a fost nevoit să facă tura de lac de unul singur, dar avea în minte că la final va găsi gaşca în faţa statuii lui Charles de Gaulle. “N-aş fi ieşit din casă singur să alerg, asta e clar!”, spune Liviu gândindu-se cum ar fi să meargă la antrenamentele doar el.
***
La competiţie i s-a părut „foarte tare energia”. Îşi aminteşte că a râs cu o grămadă de lume de pe margine, mai ales la punctele de hidratare. A fost cu muzică şi cu un vibe super pozitiv şi abia aşteaptă să repete experienţa la semimaratonul din primăvara lui 2019. Acum ştie cum e mersul şi ce nu trebuie să facă (cum ar fi pauze lungi pe traseu – „never again!”) şi se bucură să se simtă cu adevărat alergător. Odată cu sezonul 9 #dela1la21 şi cu venirea noilor boboci şi-a dat seama cât a evoluat şi că mereu există o ştafetă. Acum, dacă e nevoie, poate da şi el ceva înapoi comunităţii şi îi poate ajuta şi încuraja pe noii veniţi, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul lui în vara lui 2018.
***
Ce a-nsemnat pentru el toată experienţa #dela1la21? Mult efort, “dar din ăla bun”. O găşcă de oameni cu care se simţea efectiv ca-n liceu, ca atunci când mergea cu colegii în galerie pentru a-şi susţine echipa la Cupa de Fotbal. Şi, pe lângă asta, şi-a dat seama că e adevărată treaba cu momentele grele cu care te întâlneşti pe traseu şi care te pun faţă în faţă cu demonii pe care îi ai. Sportul este foarte terapeutic, zice el, iar oamenii au garda jos când sunt obosiţi şi când sunt concentraţi la alergare, iar atunci tind să fie mai sinceri. Iar el se bucură că poate interacţiona cu oamenii “ăia autentici” la antrenamentele de alergare la care merge în fiecare marţi.
Fotografiile din articol sunt realizate cu Nokia 8 Sirocco, care oferă experiența celui mai bun Android, cu cele mai recente inovații de la Google. Actualizările regulate de securitate și upgrade-ul gratuit al SO timp de doi ani înseamnă că noul Nokia 8 Sirocco cu Android One va fi perfect sigur.
Camera panoramică de 12 MP, cu lentilă ZEISS și zoom optic 2x, îți asigură amintiri clare, chiar și din zilele neclare ale weekendurilor, dar și detaliile gastronomice ale preparatelor de ieri. Cu noul mod Pro al camerei foto, poți controla perfect fiecare imagine, ajustând manual balansul de alb, focalizarea, sensibilitatea (ISO), timpul de expunere și compensarea expunerii. Realizează reglaje complexe fără bătaie de cap și vezi rezultatele în timp real.
