În comunitatea 321sport ne place să spunem că “prima seară de marți nu se uită niciodată”, iar partea cea mai interesantă este că într-adevăr, pentru marea majoritate a oamenilor care fac parte din comunitate, prima seară de marți este de povestit nepoților.
Poveștile inspiră, ne motivează să mergem mai departe când lucrurile tind să devină complicate, ne învață lecții despre cum merită să avem curaj să încercăm ceva nou sau despre cât de mult contează să fii un om bun și să-i ajuți pe ceilalți la nevoie. Despre asta este și 321sport. Pe lângă pasiunea unor oameni pentru alergare, comunitatea 321sport este despre fiecare om în parte și despre povestea de viață care-l definește.
5 martie 2018 – zi de referință în relația Claudiei Cobzariu cu alergarea.
5 martie 2018. Era o seară de marți friguroasă, în care ceața reducea destul de mult vizibilitatea. Cu alte cuvinte, nu era cea mai bună zi să începi să alergi. Ei bine, în ciuda acestui aspect, acea seară de marți a fost prima alergare a Claudiei alături de comunitatea 321sport, care “întâmplător”, a coincis cu prima alergare din viața ei. Claudia nu știa ce o așteaptă, iar la început, teama de necunoscut era destul de înrădăcinată în adâncul sufletului ei. Pornise în acest “drum al alergării” în urma unei provocări pe care o acceptase la începutul anului 2018, mai exact, să alerge la un semimaraton.
Știa de 321sport de la un prieten care era parte din comunitate. Văzuse postările de la alergările lui cu 321sport și tot își zicea că va merge și ea cât de curând. Cu toate astea, în acea seară, principalul motiv pentru care nu a mai amânat să înceapă să alerge era faptul că promisese că va veni și totodată, parcă expresia pe care o tot văzuse în diferite postări pe internet: „nu lăsăm pe nimeni în urmă” i-a dat în sfârșit acel gram de curaj de care avea nevoie. „Era menționat de fiecare dată „nu lăsăm pe nimeni în urmă” – expresie încurajatoare, în care am crezut. Ulterior, 321sport mi-a dovedit că nu e doar o expresie. Începătorii în ale alergării au nevoie de asta, au nevoie să știe că e cineva cu ei.”
„Eram atât de neștiutoare, încât atunci am aflat pentru prima oară că o tură de Herăstrău are 7 kilometri. Eram speriată și totuși setată pe faptul că trebuie să termin un semimaraton. În același timp, eram conștientă că asta mă va ajuta cu obiectivul meu. Trebuia să încep cândva, cumva, de undeva, nu? Da, eram echipată necorespunzător, cu geacă de ski, dar telefonul îl aveam încărcat 100%, pentru un Uber, just in case. Am „alergat” cu Flavia și Alexandra, cărora le-am mulțumit în mintea mea cred că din 3 în 3 minute. Tura de Herăstrău îmi părea că nu se mai termină („are we there yet?”), vremea era spooky, un Herăstrău nu foarte luminos, ceață cât cuprindea. Am trecut prin toate stările posibile și imposibile, dar a fost așa de frumos când am ajuns la statuie. Tocmai alergasem primii kilometri din viața mea și nu 1, nu 3, ci 7 kilometri. Prima alergare a fost WOW, dar cu ajutorul celor din 321sport!”
În copilărie, Claudia era un copil activ. Era nelipsită de la jocurile copilăriei, în spatele blocului, în curtea școlii sau pe terenul de sport. Iarna abia aștepta să se dea cu patinele, vara să bată mingea pe strada sau să se cațere prin copaci. „Eram ușor băiețoasă. Devenisem expertă în a sări gardurile sau să joc 9 pietre, rațele și vânătorii cu vecinii de la bloc. În rest, în liceu am avut scutire la sport. Nu mă gândeam niciodată că voi ajunge să alerg kilometri.”
Până în acea zi de martie 2018, Claudiei nu i se părea că alergarea ar fi un sport potrivit pentru ea. În ultimii ani obișnuia să meargă la sală, unde câteodată mai alerga pe bandă. „Când făceam asta, nici nu credeam că voi ajunge vreodată să alerg la un semimaraton, de fapt la două.”
Claudia are 38 de ani și este Marketing Coordinator la o firma de distribuție IT. Îi place să spună că de aproape 12 ani a fost „adoptată” de piața IT, domeniu unde se simte ca acasă. Știe că pentru unii e ușor dubios ca o femeie să vorbească despre procesoare, plăci video sau harduri, dar îi place la nebunie ceea ce face. Este originară din Piatra Neamț și își amintește cu drag de momentul în care s-a mutat la București. „Tânără și cu aspirații mari, am luat borcanul cu dulceață de acasă și m-am mutat în București. Scopul principal a fost facultatea și dezvoltarea profesională, dar cu timpul, am ajuns să-mi fac o viață aici, să dezvolt prietenii, practic m-am stabilit în București, iar șansele să plec de aici sunt minime.”
„Acel ceva” care o diferențiază pe Claudia de alți alergători
Claudia se consideră o persoană relativ comodă când vine vorba de efort fizic, tocmai de aceea, își amintește de primele sale alergări, care au fost cu adevărat dificile, dar frumoase. „E atât de frumos să faci o tură de Herăstrău la prima ta alergare. M-am lăudat la toată lumea. Dacă am ratat pe cineva în ziua respectivă, îmi cer scuze. Euforia mi-a mai trecut când am simțit febra musculară, dar asta nu m-a făcut să renunț. Aveam un obiectiv setat și trebuia să-l îndeplinesc. Această ambiție personală m-a determinat să ies la toate alergările de marți cu 321sport, indiferent de vreme.”
Chiar dacă începutul a fost mai greu, Claudia a evoluat de la antrenament la antrenament și astfel, a reușit să participe la ediția de iarnă din 2018 a evenimentului organizat de 321sport, Tura de Vis, unde vremea nu a fost tocmai prietenoasă. Chiar și așa, acest eveniment este o amintire tare plăcută pentru Claudia. A făcut tot posibilul să alerge cât mai mult și în final i-a ieșit: și-a depășit propriile limite și a cules roadele efortului depus până atunci. Deși își setase un obiectiv de 21 de kilometri, Claudia a reușit să alerge 34 de kilometri, asta la doar câteva luni distanță de la prima ei alergare.
Fiecare alergător are propria motivație pentru care viața în pași de alergare este un motiv suficient de bun pentru a face asta într-un mod constant, indiferent de vreme sau de probleme. Aceasta este și una dintre valorile comunității 321sport. Nu contează cine ești, cu ce te ocupi, cât de repede sau încet alergi, cât de corespunzător ești echipat sau pur și simplu care este motivul tău din spatele faptului că alergi. Indiferent care sunt răspunsurile tale, cel mai important lucru este că îți place să alergi. În rest, sunt doar detalii care în esență, nu te diferențiază cu absolut nimic de ceilalți.
Spre exemplu, Claudia nu se consideră un alergător standard, dar asta nu înseamnă că iubește mai puțin alergarea. „Nu am aplicație, nu am ceas, nu am nici măcar viteză, dar îmi place să alerg. Cu viteza melcului, dar alerg. Niciodată nu mi-am setat să-mi depășesc vreun personal best. De fiecare dată când alerg, o fac pentru mine. E un mod de a mă „destresa”. E un mod de a mă detașa de problemele vieții. E un mod de a reflecta. Am o vorbă „When in doubt… just run”.
Alergarea i-a schimbat viața, alergarea i-a adus echilibru și o ajută să se bucure mai mult de viață. Ca orice om, a avut și încă are uneori momentele sale mai dificile în viață, iar alergarea a ajutat-o de fiecare dată să treacă mai ușor peste ele. „Alergarea e un buton de reset”.
Claudia crede în comunitatea 321sport și în deviza alergărilor „nu lăsăm pe nimeni în urmă”!
Pe 13 ianuarie (zi cu noroc, de altfel) lansam, împreună cu prietenii noștri de la Kvantum Sport, distribuitor oficial al Under Armour în România un program prin care căutam patru alergători începători (două fete și doi băieți) care să termine primul lor semimaraton.
Obiectivul principal al acestei campanii a fost să-i găsim pe cei mai ambițioși și curajoși non-alergători și să-i transformăm în alergători. Așadar, 321sport a creat timp de patru luni, pentru , , și contextul ideal pentru pregătire – sfaturi, dar și echipamentul Under Armour pentru a face față unei astfel de provocări fantastice în programul #PotSaZbor #Dela1la21.
Totul se petrecea în urmă cu trei luni. Era o seară obișnuită de marți, în care am alergat și eu cu comunitatea 321sport. Cei patru alergători de care am povestit mai sus, nu începuseră de prea mult timp pregătirea pentru primul lor semimaraton, așadar, în acea seară era prima oară când își setaseră să facă o tură completă de parc, mai exact de 7 kilometri.
Am alergat în acea seară alături de grupa mai avansată, iar la finalul celor șapte kilometri, tocmai ce terminasem de făcut stretching-ul, când din depărtare se zăresc câteva lanterne care vin în pași repezi. Erau cei patru alergători la început de drum, alături de Claudia, care în acea seară a decis să renunțe la ritmul cu care era obișnuită să alerge în mod normal, pentru a sta alături de cei patru alergători. I-a împins de la spate și nu i-a lăsat să renunțe.
Cred în susținere, cred în voința persoanelor. Ce am făcut eu în marțea respectivă a fost să ofer ce mi s-a oferit în toți acești 3 ani: susținere, încredere. Nu e ușor să alergi 7 kilometri, mai ales în condiții mai puțin optime (frig, ceață), nu e ușor deloc.. dar e posibil.Tot ce am făcut în seara respectivă a fost să aplic „mai e puțin până departe”. Când eram mică mă jucam „încetul, cu încetul se fabrică oțetul”. Așa a fost și tura de Herăstrău, pas cu pas și ne apropiem de finish. Nimeni nu avea așteptări să avem un timp de alergare, scopul final era sa ajungem la linia de finish (adică la statuie) fără să ne accidentăm, fără să ne pierdem speranța și fără să renunțăm. În acea seara eu am fost fericită ca am terminat împreună cu ei cei 7 kilometri. Chiar mă bucur că am putut ajuta și alți alergători.”
În acea seară, expresia „nu lăsăm pe nimeni în urmă” a fost mai clară ca niciodată. Personal, m-a impresionat foarte tare acel moment, care pur și simplu mi-a inundat sufletul de recunoștință, recunoștință că am cunoscut un grup de oameni atât de minunați și că am ocazia să le fac auzite poveștile de viață.
