ALERGARE X PANDEMIE este o serie de articole 321sport #RunningCulture despre cum oamenii încearcă să treacă mai ușor peste perioada pandemiei folosind alergarea ca refugiu. Dacă în mod normal (înainte de pandemie), alergarea era văzută ca o modalitate de relaxare și socializare, acum running-ul a devenit una dintre cele mai bune căi de a ne detașa din când în când de amalgamul de vești proaste din jurul nostru, de a reconecta cu noi înșine, de a găsi un scop atunci când totul parte lipsit de sens. Nu este o exagerare să spunem că alergarea este, mai mult ca oricând, o terapie în sine. Discutăm deschis despre asta cu oameni care au puterea să povestească cu ce probleme s-au confruntat în pandemie și cum alergarea i-a ajutat să țină capul sus.
Sportul ne unește și ne învață cum să ne adaptăm mai ușor noilor schimbări sociale. Astăzi descoperim povestea lui Vlad Perianu, o persoană specială care a reușit să găsească în sport refugiul de care are nevoie pentru a face față tuturor încercărilor prin care trece.
În viața de zi cu zi, Perianu Vlad Gabriel, în vârstă de 33 de ani, este pedagog la o școală specială pentru persoanele fără auz. În timpul liber practică atletism și ciclism de performanță.
Fire foarte activă, Vlad reușește să respecte foarte bine timpul petrecut la job în așa fel încât să aloce timpul necesar antrenamentelor. Reușește să iasă în mod constant la pregătire de 5 ori pe săptămână. Alergarea l-a ajutat să scape de stres și suferință, de aceea, găsește resurse pentru a practica în continuare acest sport indiferent de condiții.
Nu poate renunța la ceea ce îl ține în viață
În timpul pandemiei, a reușit să se antreneze în mod normal. Știe că mișcarea îi oferă liniștea de care are nevoie și îi aduce foarte multe satisfacții. Pe parcursul acestei perioade a realizat că alergarea face parte din viața sa, iar fără sport, viața lui ar fi lipsită de sens. Cu toate că nu a reușit să își îndeplinească obiectivul de a-și depăși limitele la toate competițiile de anul acesta, așa cum își propusese, deoarece majoritatea concursurilor au fost anulate, Vlad a rămas optimist și încrezător că anul 2021 o să fie exact cum își dorește.
Îmbrățișările i-au lipsit cel mai mult în această perioadă
Am stabilit deja că alergarea îl face fericit și e ca o picătură de apă într-un deșert. Știm cu toții că anul acesta a fost unul foarte dificil. Lui Vlad, cel mai mult i-au lipsit alergările în grup, îmbrățișările și momentele de bucurie de la finalul fiecărui antrenament. Ne-a mărturisit că este frumos să alerge de unul singur, dar alături de comunitatea alergătorilor, totul este diferit. Simte altfel bucuria mișcării!
Însă, nimic nu îl poate opri din drumul său spre îndeplinirea obiectivelor. Nopțile nedormite din cauza durerilor pe care le resimte de la operațiile suferite de-a lungul timpului (povestea pe larg aici) sunt doar un mic obstacol în calea antrenamentelor, deoarece alergarea îl ajută să fie o persoană fericită. Mai mult, alergarea îi oferă curaj și încredere că se poate autodepăși!
Anul 2020 l-a ajutat să își îndeplinească un vis
Își dorea de foarte mult timp să facă ceva diferit, ceva care să îi ofere adrenalină, iar anul acesta a reușit să își îndeplinească visul de a zbura cu parapanta. Sentimentele trăite în timpul zborului nu pot fi descrise în cuvinte, dar cu toții ar trebui să simțim măcar odată în viață aceste sentimente.
Vlad are, la final, un mesaj pentru noi toți: ”Cu toate că trăim vremuri incerte, important este să rămânem pozitivi și optimiști, dar cel mai important lucru este să continuăm să visăm și să muncim pentru a ne atinge obiectivele.”
