Alergătorii din[tre] noi este un proiect despre povești, oameni și multă ambiție, împachetat într-o serie de 20 de materiale ce vor fi publicate pe tot parcursul anului 2018 și începutul anului 2019. Prin intermediul acestei serii vrem să vedem care este relația oamenilor cu sportul, ce ritualuri au înainte de antrenamente și ce îi motivează să iasă la alergat în mod constant.
Acesta este primul proiect editorial, creat de 321sport și susținut de Nokia Mobile, care își propune să facă o radiografie a felului în care se raportează românii la alergare. Ne dorim să aflăm perspectiva unor oameni simpli care s-au bazat pe forțele proprii și care au reușit să transforme alergarea într-o poveste despre rezistență, perseverență și mult curaj.
Pentru el sportul înseamnă sănătate. Este fix acel element care, de-a lungul vieții, l-a ajutat să se țină pe linia de plutire. Dacă în copilărie îi plăcea să demonstreze că poate mai mult și că este înaintea tuturor colegilor lui la probele de alergare, ulterior a ales calea sportului pentru a-și salva viața.
Vlad s-a născut cu surditate profundă – hipoacuzie bilaterală. A făcut școala alături de alții copii cu probleme de auz sau de vorbire și împreună cu ei a învățat cum să se descurce în viață. Pe lângă cursurile obișnuite, care erau predate „mai ușor, mai pe înțelesul nostru”, Vlad a învățat acolo să citească pe buze ca să se poată descurca în comunicarea cu ceilalți oameni.
Sportul a fost pentru el partea preferată din orar. Profesorul, după ce făceau câteva exerciţi de gimnastică, „ne punea afară să alergăm”. Pe vremea aceea locuia la casa de copii, acolo unde a stat până la vârsta de 18 ani. Toată copilăria a fost o perioadă dificilă: nu a avut sprijin şi a învăţat că nu poate avea încredere în oameni. Tocmai de aceea, pentru el sportul reprezenta momentul în care putea să uite de toate problemele de zi cu zi şi să se simtă liber.
După vârsta majoratului, Vlad a fost nevoit să se integreze în societate şi să îşi găsească de muncă. Trecerea de la statul în cămin la plătirea unei chirii necesita o anumită sumă de bani pentru a se întreţine, astfel că a început să lucreze în construcţii, cu un program greu de imaginat: „de la şase dimineaţa, la doisprezece, unu noaptea”. A muncit pe şantier timp de patru ani, până când, într-o zi, corpul i-a cedat. I „s-au tăiat picioarele” şi nu s-a mai putut ridica de pe jos. S-a întâmplat asta într-un autobuz, iar nimeni nu i-a sărit în ajutor, crezând că este băut. Aşa a ajuns să se târască jos din maşină şi să îl sune pe un prieten de-al lui, care a venit împreună cu familia şi i-au oferit ajutorul.
Odată ajuns la spital, a aflat că din cauza stilului de viaţă pe care îl avea, apăruseră probleme atât la stomac, cât şi la ficat. I s-au propus operaţii, însă situaţia era destul de gravă. Cum nu avea pe nimeni din familie – părinţii l-au abandonat în maternitate, după care nu s-a mai putut afla nimic despre ei – l-a sunat pe profesorul de religie din şcoala unde invăţase, cu care păstrase legătura după terminarea cursurilor. El a fost cel care l-a susţinut în toată această perioadă dificilă şi cel care l-a ajutat să se pună pe picioare.
La momentul respectiv, Vlad a refuzat să facă operaţiile şi a rămas spitalizat timp de două săptămâni. În toată această perioadă a reuşit să-şi rezolve problemele stomacale, însă a rămas cu afecţiunile legate de ficat. A urmat o perioadă cu alte investigaţii făcute de doctori, însă nu se găsea o cauză a problemei. Vlad explica scurt: „eu nu fumez, eu nu beau”, însă stilul de viaţă şi oboseala îşi spuseseră cuvântul. Atunci a decis să îşi schimbe job-ul şi odată cu el şi regimul alimentar.
Alergarea a reapărut în viaţa lui ca un element salvator, care i-a schimbat viaţa. Într-o zi, întâmplător, s-a întâlnit cu fostul lui profesor de sport. Povestindu-i toată situaţia, acesta i-a propus să dea împreună o tură de Herăstrău. La prima alergare au pornit uşor, iar Vlad a început să îi prindă gustul. Odată cu trecerea timpului şi-a dat seama că este un obicei benefic pentru sănătate şi, mai mult, este o activitate care îl ajută să se relaxeze.
Din momentul în care s-a apucat de alergat, nu a mai renunțat la această activitate. Ba mai mult, a început să abordeze alergările la nivel profesionist şi urmează o serie de antrenamente care includ atât alergare, cât şi bicicletă şi înot.
Vlad a participat la multe competiții de alergare. Din 2014 şi până în prezent a urcat şi pe podiumuri, a luat şi premii. Îi place să participe la concursuri pentru a demonstra că şi persoanele cu deficiențe de auz pot fi campioni, iar asta îl face să se simtă fericit. Atunci când se înscrie la o competiție, le trimite un mesaj organizatorilor şi le spune povestea lui, cerându-le sprijin: „le spun că sunt o persoană surdă, nu pot comunica şi le cer dacă pot să îmi dea reducere”. Foarte mulți sunt cei care au fost receptivi la cererea lui şi l-au ajutat cu înscrierea la concursuri.
Alergarea a devenit pentru el un stil de viață. În prezent lucrează la şcoala la care a învățat şi el şi îi ajută pe copiii cu probleme de auz sau de vorbire: „în pauză stau printre ei, comunic cu ei, sunt atent să nu se bată; dacă au nevoie de sfaturi, îi învăț, le explic”. Face asta cu dragoste şi se bucură că poate să îi ajute pe copii. Pe lângă asta, are timp să îşi țină antrenamentele cu regularitate şi să continue să ducă un stil de viață sănătos.
De când s-a apucat de alergare şi până în prezent, cel mai bine s-a simțit atunci când a primit încurajări din partea atleților profesioniști, care „mi-au dat curajul să arăt cine sunt eu”.
În prezent nu şi-ar putea imagina viața fără sport. Vorbind despre cum ar arăta un astfel de scenariu, Vlad spune că ar fi groaznic. Asta şi din cauza faptului că îşi amintește mereu de momentul în care a fost internat pentru două săptămâni în spital şi a fost nevoit să stea nemișcat în pat. Nu şi-ar dori niciodată să mai ajungă acolo. Tocmai de aceea continuă să ducă o viață activă şi se bucură că alergarea l-a ajutat să fie “un om mai bun, mai stăpân, mai înțelegător și cu un zâmbet non-stop pe față”.
Fotografiile din articol sunt realizate cu Nokia 8 Sirocco, care oferă experiența celui mai bun Android, cu cele mai recente inovații de la Google. Actualizările regulate de securitate și upgrade-ul gratuit al SO timp de doi ani înseamnă că noul Nokia 8 Sirocco cu Android One va fi perfect sigur.
Camera panoramică de 12 MP, cu lentilă ZEISS și zoom optic 2x, îți asigură amintiri clare, chiar și din zilele neclare ale weekendurilor, dar și detaliile gastronomice ale preparatelor de ieri. Cu noul mod Pro al camerei foto, poți controla perfect fiecare imagine, ajustând manual balansul de alb, focalizarea, sensibilitatea (ISO), timpul de expunere și compensarea expunerii. Realizează reglaje complexe fără bătaie de cap și vezi rezultatele în timp real.
