Alergătorii din[tre] noi: “Prima alergare a fost între agonie şi extaz”

Alergătorii din[tre] noi: “Prima alergare a fost între agonie şi extaz”

Alergătorii din[tre] noi este un proiect despre povești, oameni și multă ambiție, împachetat într-o serie de 20 de materiale ce vor fi publicate pe tot parcursul anului 2018 și începutul anului 2019. Prin intermediul acestei serii vrem să vedem care este relația oamenilor cu sportul, ce ritualuri au înainte de antrenamente și ce îi motivează să iasă la alergat în mod constant.

Acesta este primul proiect editorial, creat de 321sport și susținut de Nokia Mobile, care își propune să facă o radiografie a felului în care se raportează românii la alergare. Ne dorim să aflăm perspectiva unor oameni simpli care s-au bazat pe forțele proprii și care au reușit să transforme alergarea într-o poveste despre rezistență, perseverență și mult curaj. 


La prima alergare la care a participat alături de gașca 321sport, Claudia a venit mai mult decât pregătită.  Era o seară de martie foarte răcoroasă, era ceață, iar alergarea în Parcul Herăstrău, după cum își amintește ea, “era de-a dreptul spooky”.

Își propusese încă de la începutul anului ca în 2018 să participe la primul ei semimaraton. Deși își dorea foarte mult să facă asta, nu a avut curajul să înceapă antrenamentele până pe 5 martie, atunci când s-a alăturat grupului de alergare pe care îl urmărea de ceva timp.

Nu știa dacă va putea termina tura de 7 kilometri care presupune un traseu de la statuia lui Charles de Gaulle, apoi înconjurul lacului și reîntoarcerea la punctul de pornire. Se temea că diferitele probleme de sănătate își vor spune cuvântul, iar corpul ei nu va rezista distanței. S-a pregătit cum se cuvine, și-a încărcat bateria telefonului până la 100% şi şi-a spus că dacă nu va mai putea, se va opri și va chema un Uber care să o ducă până acasă.

La linia de start nu cunoștea pe nimeni. Se uita în stânga și în dreapta și le spunea oamenilor că a venit și ea să alerge. Ceața era groasă, ea era îmbrăcată cu o geacă de schi „prin care puteam respira foarte bine”, iar în buzunare își pusese un mănunchi de chei destul de grele, o sticlă cu apă și șervețele. Telefonul era și el într-unul dintre buzunare și era pentru ea ca un colac de salvare pe care urma să îl folosească în caz de urgență.

A început alergarea și a rămas printre ultimii. Nu își dădea seama ce înseamnă distanța de 7 kilometri. Tot auzea că jumătatea drumului este până la pod, dar se tot întreba „mai e mult până acolo?”. Nu alergase în viața ei atâția kilometri, așa că mai făcea mici pauze de respiro. Se oprea, apoi mergea puțin mai rapid, apoi iar se oprea. În mintea ei rulau în continuu gândurile “nu mai pot!”, “hai că mai e puțin!”, “oare am alergat eu 5 kilometri?”, “nu renunţ!”.

Ajunsese în niște zone în care și-a dat seama că oricât de greu i-ar fi fost, nu putea să renunțe și să ia o mașină până acasă. Era imposibil să facă asta, iar gândul că „mai sunt doar doi kilometri” a făcut-o să se îşi dea seama: „dacă tot am început, de ce să nu îi termin pe toți?”.

Finalul a fost unul memorabil. Se simțea super bine în pielea ei și spune că „mai era puțin și mă pupam și mă luam în brațe, dar am zis să nu ies atât de tare în evidență”. După sesiunea de stretching a plecat spre casă cu metroul alături de alți alergători cu care a împărtășit gânduri despre prima ei experiență de alergare. Pentru că a reușit din prima să parcurgă toată distanța de 7 kilometri a primit multe felicitări și încurajări, iar asta a determinat-o să vină în continuare la antrenamentele #dela1la21.

Cumva îi place foarte mult ideea că alergările nu reprezintă o obligație. Participă la antrenamente atunci când nu e obosită, și face asta nu pentru a ajunge la performanțe, ci pentru a se simți bine. După ce aleargă se are o stare de echilibru: „sunt cu zâmbetul pe buze și Zen”. Și-a făcut și două prietene cu care aleargă în același ritm: Simona şi Cami. Cu cea din urmă a şi participat la semimaratonul organizat la Iași în aprilie 2018.

***

La sub două luni de la momentul în care s-a apucat de alergat, Claudia lua startul primei ei competiții. Şi-a dorit foarte mult să facă asta, iar faptul că a decis alături de Cami să participe şi să alerge împreună, asta a ajutat-o pe partea de susținere morală. Şi-au luat bilete de avion, şi-au planificat călătoria şi au pornit împreună pe traseu. Alături le-a fost şi gașca 321sport, care a organizat acolo finalul sezonului de antrenamente.

Claudia își amintește că dacă nu erau toţi oamenii din gașcă, s-ar fi oprit la 10 kilometri. În special Magda, care a reuşit să o îmbărbăteze şi alături de care a alergat pe tot traseul. Era un sentiment foarte plăcut acela să ai alături oameni cunoscuți, care fac acelaşi lucru ca şi tine, așa că asta a făcut-o să nu se oprească. După punctul de 15 kilometri, şi după ce şi-a făcut câteva calcule, a realizat că nu va termina în timp util traseul. Așa că a început să se relaxeze și să se bucure de ultimii kilometri.

Chiar dacă o dureau picioarele, pur şi simplu a început să cânte, să danseze și să profite din plin de ultima parte a traseului. Mai mult, le mulțumea tuturor voluntarilor pe care îi întâlnea și le spunea polițiștilor că pot da drumul la circulaţia maşinilor în urma lor. Pe scurt, își amintește că „ultimii kilometri au fost cei mai frumoși kilometri din viața mea”.

La finalul cursei, după ce a trecut linia de finiș alături de Cami, așa cum și-a propus inițial, și alături de prietenii de la 321sport, Claudia a simțit o bucurie de neimaginat. Își îndeplinise visul pe care și-l setase la începutul anului într-o perioadă super scurtă! Iar asta nu a fost tot! Bucuria s-a dublat atunci când a aflat că s-a încadrat în timpul limită și că a terminat oficial cursa după două ore și 55 de minute de la start.

Uitându-se în urmă, spune despre toată experiența alergării că i-a marcat anul 2018. A avut și perioade mai puțin plăcute în viața ei, iar datorită sportului a reușit să treacă cu bine peste ele. Acum spune despre ea că este o persoană echilibrată, care se bucură de viață și care are mai multă încredere în ea. În plus, nu îi mai e frică de alergare, iar semimaratonul nu mai reprezintă acel „bau-bau” de care se temea la început și abia așteaptă să ia startul unei noi competiții.


Fotografiile din articol sunt realizate cu Nokia 8 Sirocco, care oferă experiența celui mai bun Android, cu cele mai recente inovații de la Google.  Actualizările regulate de securitate și upgrade-ul gratuit al SO timp de doi ani înseamnă că noul Nokia 8 Sirocco cu Android One va fi perfect sigur.

Camera panoramică de 12 MP, cu lentilă ZEISS și zoom optic 2x, îți asigură amintiri clare, chiar și din zilele neclare ale weekendurilor, dar și detaliile gastronomice ale preparatelor de ieri. Cu noul mod Pro al camerei foto, poți controla perfect fiecare imagine, ajustând manual balansul de alb, focalizarea, sensibilitatea (ISO), timpul de expunere și compensarea expunerii. Realizează reglaje complexe fără bătaie de cap și vezi rezultatele în timp real.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

youtube
facebook
instagram
twitter