Proiectul “Adevărata față a campionilor” powered by VAXICUM Sport este realizat la 2X2 Race, singura cursă din România care se desfășoară integral la peste 2000m altitudine, fiind deosebit de tehnică și, așa cum spun organizatorii competiției, “cu siguranță unul dintre cele mai dificile ultra-maratoane montane din lume”.
Vă prezentăm niște portrete complet diferite ale unor campioni, în care pune accent pe partea nevăzută a acestui sport: durerile fantastice cauzate de o astfel de cursă și uzura fizică și mentală ce poate fi înțeleasă doar de cei care au trecut printr-o experiență similară. “Adevărata față a campionilor” nu înseamnă fotografia de pe podium, ci senzațiile și trăirile pe care un alergător montan le are imediat după ce trece linia de finish: chin, durere, încleștare, mâini și picioare julite, vânătăi, unghii rupte.
Silviu Bălan
Silviu Bălan a alergat în 2018 la 2X2 și s-a clasat pe locul al treilea cu un timp total de 7 ore, 39 minute și 22 secunde.
Anul acesta nu şi-a calculat prea bine programul de pregătire, astfel că ultimul antrenament de dinainte de cursă l-a făcut să plece pe traseu destul de obosit. Din experienţa lui de sportiv de performanţă, Silviu ne arată cât de importantă este planificarea în amănunt a fiecărei curse: „mulţi spun că sportivii sunt înguşti la minte, dar nu e aşa! Dacă nu vezi în ansamblu, nu ai şanse […] Când tre’ să alergi şapte ore, tre’ să fii calculat tot timpul. O mică greşeală îţi dă totul peste cap”.
2X2 este o competiţie diferită faţă de celelalte concursuri, explică el: “trebuie să avem autonomie proprie, să cărăm mai mult după noi, să avem mai multă apă. Lucrurile astea te pot da peste cap dacă nu le gândeşti bine. Dacă te deshidratezi, deja lucrurile nu mai merg cum trebuie”.
Pe traseul de 45 de kilometri, care presupune să urci de la Bâlea Lac pe vârful Moldoveanu, apoi pe vârful Negoiu, după care să te întorci de unde ai pornit, Silviu a simţit pe pielea lui cât de grea este cursa. Deşi se află la a treia participare, anul acesta spune că s-a chinuit să o ducă până la capăt: “chiar de multe ori am avut gânduri să mă opresc – consumi foarte mult când nu eşti acolo, când nu îţi merg lucrurile cum trebuie, când nu eşti concentrat, focusat şi ai probleme”.
Era conştient de faptul că atunci când lucrurile nu merg, consumul este mult mai mare, dar mai ales că refacerea este mult mai grea. Pentru sportivi e importantă perioada de odihnă de după deoarece participă la mai multe curse, iar totul e stabilit în avans.
Fiind o fire competitivă, iar cursa una foarte frumoasă şi importantă pentru el, şi-a zis că trebuie să o ducă până la capăt. Ştia că o să iasă pe locul trei, şi şi-a dat seama că ar fi păcat să se oprească înainte de final. În plus, nu a abandonat niciodată, aşa că a ieşit total din discuţie această opţiune: “au fost doar aşa, nişte idei spuse la suferinţă, la durere”, clarifică el râzând.
În spatele unui astfel de sportiv se află mii de ore de antrenament, voinţă, disciplină şi sacrificiu. Silviu povesteşte că de multe ori sacrifici să faci ceva cu prietenii pentru că ai antrenament, sau pentru că trebuie să apuci să te odihneşti. Mai mult, mare parte din sportivii care au ocupat podiumul în acest an fac şi schi-alpinism, iar asta înseamnă că nu au sezon mort. Dacă vara aleargă pe munte, iarna sunt cu schiurile, deci “sunt tot timpul în priză”.
În general se antrenează două, trei ore pe zi – alergare, bicicletă sau căţarare, în timp ce iarna iese la schi. În perioada de acumulare de volum, atunci când nu participă la competiţii, se antrenează şi câte cinci ore pe zi. Atunci pune baza formei fizice şi se pregăteşte pentru perioada competiţională.
Chiar şi când vine vorba de recuperare, tot pe munte îl găsim: “cumva noi legăm sporturile astea de anduranţă cu natura; ne place mult natura şi sportul ne motivează să stăm cât mai mult în natură”.
Cu sportul de performanţă a început din pasiune. În facultate era doar un hobby, dar a fost luat de Clubul Sportiv al Armatei Steaua, şi încet, încet, a continuat aşa. Pe lângă toate astea este şi ghid montan, iar în timpul liber organizează o serie de tabere de alergare montană, schi de tură sau circuite cu mountain bike-ul.
Anul acesta, în timp ce el participa la cursa 2X2, viitoarea lui soţie făcea o tură cu nişte prieteni pe creasta Făgăraşului. Şi-ar fi dorit şi Silviu să meargă cu ei, “frumos, în drumeţie”, în schimb el simţea că suferă acolo, în cadrul unei competiţii foarte grele. I-au trecut repede gândurile astea şi a continuat traseul până la final, ştiind că a doua zi se va întâlni cu ei la Zărneşti, la finalul excursiei lor.
Secretul unui campion, din perspectiva lui, este perseverenţa. Sportivul de 29 de ani nu se consideră un om foarte talentat, în schimb, crede despre el că este muncitor. Dacă ştii ce vrei şi acorzi timpul necesar, lucrurile ies aşa cum ţi le-ai planificat: “răbdarea e foarte importantă în sport! Adică nu poţi peste noapte să rupi munţii în două, trebuie să ai timp”.
Acum se gândeşte la sezonul de iarnă. Mai are câteva concursuri de alergare – Campionatul Naţional de Alergare din septembrie şi Maraton Piatra Craiului, “cel mai vechi concurs de alergare şi unul dintre cele mai cunoscute şi cele mai bine cotate din ţară”. După asta începe pregătirea propriu-zisă de iarnă: role şi bicicletă, iar din 30 octombrie o să îl găsim tot la Bâlea Lac, dar pe schiuri.
