Proiectul “Adevărata față a campionilor” powered by VAXICUM Sport este realizat la 2X2 Race, singura cursă din România care se desfășoară integral la peste 2000m altitudine, fiind deosebit de tehnică și, așa cum spun organizatorii competiției, “cu siguranță unul dintre cele mai dificile ultra-maratoane montane din lume”.
Vă prezentăm niște portrete complet diferite ale unor campioni, în care pune accent pe partea nevăzută a acestui sport: durerile fantastice cauzate de o astfel de cursă și uzura fizică și mentală ce poate fi înțeleasă doar de cei care au trecut printr-o experiență similară. “Adevărata față a campionilor” nu înseamnă fotografia de pe podium, ci senzațiile și trăirile pe care un alergător montan le are imediat după ce trece linia de finish: chin, durere, încleștare, mâini și picioare julite, vânătăi, unghii rupte.
Cristian Moșoiu
Cristian Moșoiu a alergat în 2018 la X2 și s-a clasat pe locul al doilea cu un timp total de 2 ore, 25 minute și 31 secunde.
După ce a câştigat primele două ediţii de X2 la care a participat, anul acesta Cristian a reuşit să îşi bată propriul record cu 8 minute. Cu toate astea, nu a fost de ajuns să urce pe prima poziţie a clasamentului, însă este fericit că a terminat cu bine cursa şi că este sănătos.
Deşi cunoştea foarte bine traseul şi ştia că este unul foarte dificil, cu urcări foarte abrupte şi coborâri tehnice, asta nu a fost îndeajuns pentru a-l feri de accidentări. La prima coborâre de pe Negoiu a călcat strâmb şi a fost nevoit să termine cursa cu dureri în zona gleznei: „pe asemenea trasee suntem predispuşi la accidentări, dar nu m-a deranjat foarte tare şi am reuşit să vin aproape de locul 1”.
Cristian are 30 de ani şi este sportiv de performanţă în cadrul Clubului Sportiv al Armatei Steaua. Pe lângă alergare montană, face schi biatlon şi este şi maseurul lotului de biatlon. În cadrul cursei X2 din acest an, atât în cazul lui, cât şi al colegului său, Paul Pepene – cel care a ieşit pe locul I, s-a cunoscut experienţa de schior. “Aici nu prea este de alergat, e mult din beţe; nu este un traseu alergabil, iar pe noi, cei care ştim să folosim beţele, ne avantajează foarte mult”, explică el.
Deşi sportul lui de bază este schi fond-ul şi biatlonul, anul acesta s-a axat mai mult pe alergarea montană. Totul a început în urmă cu câţiva ani în Moeciu, acolo unde a participat la un concurs maraton: “am zis hai să alerg şi eu şi de atunci am continuat să tot merg la curse de alergare montană”.
În spate are foarte multe ore de antrenament. Se pregăteşte intens în fiecare zi, iar de curând a participat şi la un stagiu de pregătire în Piatra Arsă. Atunci când merge în cantonament şi stă undeva la altitudine de 2000 de metri, antrenamentele sunt mult mai bune: “doar asta facem: antrenamente, odihnă şi masă”.
Când nu este plecat cu lotul, face cam două antrenamente pe zi. Dimineaţa are o alergare de 20 de kilometri, după care uneori forţă, iar după-amiaza o tură cu bicicleta pentru refacere. În general alternează antrenamentele pe plat cu cele în care acumulează diferenţă de nivel, iar zonele pe care le frecventează pentru pregătire sunt Predeal, Moeciu, Zărneşti sau Poiana Braşov.
Pentru anul viitor îşi doreşte să participe la Campionatele Mondiale de Alergare Montană şi să scoată un rezultat cât mai bun. Iar alături de echipă, acolo speră să câştige şi o medalie.
