Proiectul “Adevărata față a campionilor” powered by VAXICUM Sport este realizat la 2X2 Race, singura cursă din România care se desfășoară integral la peste 2000m altitudine, fiind deosebit de tehnică și, așa cum spun organizatorii competiției, “cu siguranță unul dintre cele mai dificile ultra-maratoane montane din lume”.
Vă prezentăm niște portrete complet diferite ale unor campioni, în care punem accent pe partea nevăzută a acestui sport: durerile fantastice cauzate de o astfel de cursă și uzura fizică și mentală ce poate fi înțeleasă doar de cei care au trecut printr-o experiență similară. “Adevărata față a campionilor” nu înseamnă fotografia de pe podium, ci senzațiile și trăirile pe care un alergător montan le are imediat după ce trece linia de finish: chin, durere, încleștare, mâini și picioare julite, vânătăi, unghii rupte.
Andrei Preda
Andrei Preda a alergat în 2018 la 2X2 și s-a clasat pe primul loc cu un timp total de 6 ore, 13 minute și 45 secunde, stabilind și un nou record al acestei curse.
După ce anul trecut a fost nevoit să abandoneze la jumătatea cursei, Andrei s-a întors la 2X2 pregătit să se răzbune. Nu numai că îşi dorea să câştige, dar avea în minte să facă şi un record, iar asta l-a motivat să dea tot ce avea mai bun.
Traseul îl ştia foarte bine, l-a făcut de multe ori, iar anul acesta a decurs totul conform planului. Deşi i s-a părut puţin cam cald pe a doua jumătate a traseului, spune că totul a mers bine: „nu m-a alergat nimeni, am reuşit să îl fac în ritmul meu”.
Andrei nu se consideră un sportiv de performanţă. În viaţă de zi cu zi lucrează ca pădurar la Ocolul Silvic din Azuga, iar în timpul liber, după ce termină munca, se antrenează pentru competiţii. În zilele când scapă mai devreme, în jur de ora două, îşi ţine antrenamentele conform planului, dar „câteodată scap la 5 seara şi atunci poate nici nu mai apuc să fac antrenament”. Oricum îşi dă seama că are un avantaj: măcar în timpul serviciului tot urcă pe munte şi nu stă prins într-un birou.
Nu apucă atât de des să se antreneze la peste 2000 de metri, aşa cum ar fi necesar, dar petrece majoritatea timpului în Azuga. Uneori se mai duce şi în Bucegi, la 2000, dar e bine că măcar doarme la 1000 de metri, explică el. “Ideal ar fi să poţi să stai în cantoment, undeva la 2000 de metri, dar nu mă plâng”, adaugă, spunând că înainte de Campionatul Mondial a apucat să stea două săptămâni într-un stagiu de pregătire şi a fost benefic.
Pentru el, toată treaba cu alergarea pe munte a început în 2011, atunci când a participat la prima competiţie. Fiind un concurs organizat la el acasă, în Azuga, a zis să încerce, iar de atunci l-a prins microbul şi a continuat să alerge. Nu ştie de ce face asta, pentru că uneori e foarte greu, dar îi place şi acum nu se mai poate abţine. Iar dacă vrea să obţină şi rezultate bune, trebuie să facă şi sacrificii: “cu alimentaţia – nu îţi permiţi să mănânci chiar aşa, orice, oricând, iar de multe ori sunt obosit după serviciu şi nu am chef să merg la antrenament, dar o fac”.
La 26 de ani, Andrei a spulberat toate recordurile celor şapte ediţii de 2X2 Race, iar cu modestie explică faptul că pentru cursa asta a început să se pregătească cu doar trei săptămâni înainte. Însă contează tot antrenamentul pe care îl face în mod constant. Pentru genul ăsta de competiţie, spune el, trebuie să alergi mult pe munte, cu multă diferenţă de nivel şi “pe cât posibil la altitudine, pentru că aici este totul la peste 2000 de metri altitudine şi e mult mai greu”.
În septembrie va participa la Campionatul Naţional de Alergare Montană de Lungă Distanţă, unde are de alergat 30 de kilometri. Cursele scurte i se par multe mai grele, pentru că sunt mai intense, iar concurenţa este mai mare: “acum depinde cât de tehnic este traseul; pe mine mă avantajează traseele tehnice de genul acestuia de la 2×2. De multe ori la Campionatele Naţionale şi Mondiale, traseele sunt mult mai alergabile, nu mă avantajează atât de mult şi încerc să mă pregătesc specific pentru ele”.
