Ceasuri de poveste: Andrei Gligor și Garmin fēnix 2

Despre Andrei Gligor s-ar putea face foarte multe descrieri, însă cea mai potrivită este cea pe care o folosește în descrierea site-ului său: “ultramaratonist de fapte bune”. Andrei este atlet în echipa Trisport, primul magazin online din România cu specific de triatlon.

În campania Ceasuri de poveste, Andrei oferă ceasul lui Garmin fēnix 2 celui care va licita cea mai mare sumă pentru ca mai mulți copii să primească primul lor echipament sportiv complet.

Povestea alergării în viața lui Andrei

Numele meu este Andrei Gligor, am 41 de ani, profesez în domeniul IT și trebuie să mărturisesc de la început că întotdeauna m-a fascinat lumea sportului. O lume pe care am descoperit-o însă cu adevărat, în 2011. O lume care naște ambiții, modelează caractere, impune disciplină și te face să îți depășești propriile limite.

Născut și crescut în București într-o familie care nu a prea avut legătură cu sportul, trebuie să recunosc că încă de mic mi-a plăcut să fac mișcare. N-am fost niciodată genul static. Pot spune că nu sunt genul care să pot fi ținut mult timp în casă. Fie că este vorba de baschet, tenis, patinaj, ski, drumeții montane, înot, alergare, volei, badminton, mers cu rolele, sunt în permanență în mișcare. Am fost și mă consider în continuare un om activ și sper să rămân așa pentru tot restul vieții.

Andrei Gligor în timpul uneia dintre cele mai mari provocări

Prima pasiune am făcut-o în școala generală pentru baschet, iar în 1992 am participat cu încă doi colegi la prima ediție a Adidas Streetball. Am jucat apoi în echipa liceului teoretic Dante Aligheri din București și atât cât mi-a mai permis timpul am făcut-o și în facultate și ulterior.

Am descoperit alergarea pe distanțe lungi la începutul lui 2011, venind după o perioadă de recuperare de aproape 9 luni, în urma unei operații de ruptură de menisc la genunchiul stâng. Voința de recuperare și programul excelent de fitness / kinetoterapie au făcut ca în scurt timp să pot face alergări ușoare mai întâi pe bandă, apoi afară.

Apoi am avut șansa să ascult poveștirile unei persoane care tocmai se întorsese de la prima ei cursă de maraton, ING New York City Marathon. Emoțiile cursei, trăirile, toată experiența în sine m-au făcut să îmi doresc îmbarcarea în această aventură. Știam că distanța de 42 km nu va fi una ușor de parcurs, știam că vor urma antrenamente dificile, însă în general nu-mi place să refuz o provocare. Și așa s-a născut un antrenament întins pe aproape 7 luni și 3200 km, care avea să mă pregătească pentru primul meu maraton, Athens Classic Marathon 2011.

Bineînțeles că acesta a fost doar începutul. Cine a alergat un maraton știe că nu te poți opri la o singură cursă. Pentru mine, maratonul înseamnă în primul rând cunoaștere de sine, descoperirea unor calități pe care nu erai conștient că le ai, înseamnă bucuria de a alerga, de a fi sănătos și de a privi viața dintr-o perspectivă pe care mulți nu o au. Cineva spunea odată “Daca vrei să câștigi ceva, aleargă 100 m. Dacă vrei să experimentezi viața, aleargă un maraton”. Este perfect adevărat și pot spune că am simțit-o din plin după terminarea primului meu maraton. Experimentezi trăiri și câștigi experiență de viață, câștigi cunostere de sine, câștigi echilibru interior.

Ce a urmat este o poveste care n-aș vrea să se termine niciodată: maratoane de șosea atât în țară cât și în străinătate, maratone și ultramaratoane montane, curse de triatlon, Half Ironman și Full Ironman precum și curse de autosuficiență, multi etapă cu distanțe cuprinse între 250 și 522km în deșerturile lumii.

După 7 ani în care am alergat aproximativ 24.000km în antrenamente și în curse variate în ceea ce privește distanța și terenul, pot spune că mi s-au lipit de suflet cele din deșert, la peste 50 de grade în care timp de o săptămână alergi cu un rucasc în spate în care îți cari toată mâncarea și echipamentul. Este tipul de cursă care te scoate din orice zonă de confort, unde descoperi măreția deșertului dar în același timp în care realizezi cât de mic și neînsemnat ești.

Experiența cu Garmin fēnix 2

Garmin fēnix 2 a venit ca o necesitate a monitorizării antrenamentelor de înot în bazin în 2014, anul în care visam să devin Ironman. Până la acel moment aveam modelul 310XT (primul meu ceas Garmin) care nu “stia” să măsoare și distanțele înotate în interior. De Garmin fēnix 2 mă leagă amintiri frumoase: primul meu triatlon olimpic la Mamaia, primul Half Ironman la Oradea, primul full Ironman tot la Oradea, prima cursă de 250km în deșertul Marocan – Marathon des Sables. De-a lungul celor 3 ani și a celor peste 10.000km alergați în antrenamente și curse Garmin fēnix 2 mi-a fost un adevărat prieten. Țin minte și acum funcția de Virtual Partner prin care introduceai parametrii unui antrenament sau cursă și ceasul se transforma într-un adevărat partener de alergare virtual care îți semnala atunci când alergai prea încet sau prea repede față de obiectiv. De asemenea și funcția Live Tracking era ceva wow pentru mine la momentul respectiv, care tocmai veneam după doi ani în care folosisem 310XT.

Întâmplarea cea mai marcantă în timp ce purtam ceasul fēnix 2? 2015 – Marathon des Sables (250km) , ziua a patra, etapa lungă (84km), miezul zilei, afară termometrul arăta 55C. Mai aveam 5km și două dune mari de trecut până la următorul punct de hidratare. Rămân fără apă în bidoanele de la rucsacul cu care alergam de la începutul cursei. Încep să văd în ceață și să simt că mi se înmoaie picioarele. Mă așez pe o piatră în plin soare (nu aveai unde să fugi de el) spunându-mi că stau doar 5 minute să îmi trag sufletul.  Câteva momente mai târziu mă uit la ceas, îi disting cu greutate afișajul și îmi dau seama că au trecut 15 minute timp în care eu nu reușeam să mă ridic de pe acea piatră să continui cursa. Am realizat atunci că dacă mai stau mă voi deshidrata și mai tare și am reușit cu ultimele forțe să mă ridic și să ajung la următorul punct de hidratare și de acolo la finalul etapei. A fost un moment pe care mi-l voi aduce aminte toată viața pentru că am simțit că nu mai am control asupra corpului cu toate că mintea știa ce are de făcut.

 

Licitează pentru ceasul lui Andrei Gligor!

Licitația pentru ceasul Garmin fēnix 2 al lui Andrei Gligor începe de la 400 lei. Ofertele se trimit la adresa de email start@321sport.ro, iar zilnic la ora 12:00 vom posta cea mai mare ofertă primită până la momentul respectiv. Banii obținuți vor fi folosiți în proiectul #KMpentruVIITOR pentru cumpărarea de echipament sportiv pentru copii defavorizați. Pentru mai multe detalii despre mecanismul licitației puteți accesa pagina campaniei.

Ce bonus promite Andrei pentru câștigătorul licitației: “De acest ceas mă leagă atât momente frumoase cât și momente dificile și mi-aș dori ca cel / cea care îl câștigă să îi simtă din plin încărcătura și poveștile din spatele miilor de kilometri alergați cu el. Și cum experiența care m-a marcat cel mai mult ca și alergător este Marathon des Sables, propun un antrenament pe nisip, cu rucsacul cu care am alergat în 2015 cei 250km în deșertul marocan, pregătit cu tot ceea ce prevede regulamentul cursei (mâncare, echipament, produse de igiena, medicamente).”

Update licitație:

Preț pornire: 400 lei

Update 13.07.2018 – Trisport – 500 lei

Licitaţie încheiată. Mulţumim!

Ceasul Garmin al lui Andrei înglobează o mulțime de amintiri și abia așteaptă să ducă mai departe povestea alergatului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu