Tura de Vis reprezintă momentul ideal de a demonstra că #potimaimult! Alergăm împreună de la apus până la răsărit, împărtășim aceeași dragoste pentru alergare alături de alți oameni pasionați și împreună explorăm Bucureștiul noaptea.
Pentru că în cadrul evenimentului avem ocazia perfectă de a da dovadă de determinare, ambiție și curaj, alături de Zuzu Fit, ne-am dorit să aflăm ce înseamnă pentru alergători să te autodepășești atunci când alergi o noapte întreagă.
Am făcut o fotografie la apus, apoi la răsărit, după care am aflat povestea Dianei despre ce a însemnat cu adevărat pentru ea Tura de Vis.
Diana: Cursa a început cu multă bună dispoziție, schimbând impresii și țeluri pe care le avem pentru finalul cursei. Pentru mine, această bucurie s-a cam năruit după primii 3 km, când o groapă mi-a făcut piciorul să alunece într-o parte și să se instaleze o durere de gleznă destul de suportabilă pe moment, dar care a devenit mai intensă când am făcut prima pauză.
După mulți kilometri alergați și multe ore trecute, se face 4, afară e încă noapte, iar noi, însă de data asta un grup mai restrâns, de vreo 12 oameni, am plecat sa alergăm ultimele zeci de minute în întuneric. Urma să se lumineze curând.
A fost chiar o noapte de vis, cu un București văzut și admirat din altă perspectivă, cu o altă mentalitate și o altfel de percepție. Chiar dacă a fost căldură mare, kilometrii au fost mulți (40) și durerile prezente, astea nu m-au făcut să mă opresc, ci, din contră, m-au făcut să îmi zic #potmaimult, #vreaumaimult și astfel am dus până la sfârșit această frumoasă cursă.
Am făcut asta alături de un grup de oameni minunați, acum prieteni, mândră că pot să împărtășesc și altora toată această experiență.
Și ca o concluzie, dacă s-ar putea, aș alerga în fiecare weekend câte o #TURADEVIS.
Aici poți vedea întreaga serie de fotografii cu alergătorii»
