Sportul ne pregătește pentru viață, iar uneori, cea mai grea competiție pe care trebuie să o parcurgem este chiar cursul acesteia. Fiecare experiență negativă poate fi asemenea unui kilometru care pare interminabil, iar fiecare bucurie este asemenea unui obiectiv îndeplinit. Nu fiecare zi reprezintă un motiv de bucurie, cum de asemenea nu toate competițiile se vor încheia cu un succes. Sportul la fel ca viața reprezintă o luptă continuă cu propria persoană, iar la sfârșit, doar cei care se încăpățânează să obțină ceea ce și-au propus vor reuși să culeagă roadele muncii.
Sportiva de astăzi reprezintă o sursă de inspirație pentru toți cei care și-ar dori să continue, dar nu-și găsesc motivația necesară pentru a ajunge acolo unde și-au propus.
“La 21 de ani am decis să îmi încep viața de la zero și să plec în Statele Unite ale Americii, unde primisem o bursă pentru a studia. Am renunțat la tot ce construisem aici, în țară, inclusiv la cele două facultăți la care eram studentă în momentul respectiv. Am știut că acela este momentul decisiv. Dacă nu plecam, nu aș mai fi plecat niciodată. Mi-a fost greu și încă îmi este să fiu departe de familie, dar am realizat că aici pot reuși mult mai ușor să îmi îndeplinesc obiectivele”.
Pentru a obține ceea ce ți-ai propus este nevoie de sacrificii, iar Petronela Simiuc Burr, căci despre ea este vorba astăzi, a înțeles lucrul acesta.
Sportul a fost total străin pentru ea și familia ei. Nimeni nu mai practicase atletismul de performanță sau orice altă disciplină, iar începerea practicării acestuia a reprezentat un nou capitol care avea să îi schimbe viitorul în totalitate.
“Am început practicarea atletismului la vârsta de 14 ani. Până atunci nu aveam idee ce înseamnă lucrul acesta. Dacă vedeam copii pe stradă că aleargă, credeam că sigur s-a întâmplat ceva (râde). Aceea era cultura mea despre sport la vremea respectivă. La început nu m-a atras foarte mult ideea practicării atletismului. Un profesor care era arbitru la vremea respectivă a văzut că aș avea potențial pentru începerea practicării unui sport, dar până nu am ajuns în grupă la profa Carmina, nu m-a atras ideea practicării acestuia.”
Practicarea unui sport de performanță nu se rezumă doar la efectuarea unor antrenamente. Pentru a te bucura de frumusețea acestui sport ai nevoie de o echipă care să privească în aceeași direcție cu tine, să te înțeleagă și să te susțină necondiționat. Uneori, antrenorii sunt direct răspunzători de formarea ta ca sportiv și ca persoană. Aceștia joacă un rol foarte important în atingerea potențialului tău maxim, iar fără o compatibilitate perfectă între sportiv și antrenor, rezultatele obținute sunt dedicate eșecului.
“Carmina a devenit de-a lungul anilor ca o a doua mamă pentru mine. A fost persoana care m-a susținut necondiționat, a avut grijă de mine și m-a îndrumat doar spre a mă ajuta să evoluez. Îmi amintesc că la început făceam naveta pentru a ajunge la antrenamente și la orele de curs. Familia mea locuiește în afara orașului Bacău, iar zi de zi eram nevoită să fac naveta. Erau zile în care plecam la 6 dimineața de acasă cu trenul și mai ajungeam la 9 seara. Timpul liber îl petreceam de obicei prin parcuri. Eram mulți copii și ne plăcea ideea. Cu timpul, Carmina a început să ne ia la ea la cămin unde locuia și ne oferea o masa caldă și un loc unde să stăm între antrenamente și orele de curs. Acum, când mă gândesc, realizez câte sacrificii făceam doar pentru a ajunge să practicăm un sport de performanță. Inevitabil fac comparație cu America unde beneficiezi de baze de pregătire ireproșabile și condiții extraordinare pentru a începe practicarea unui sport, iar cu toate acestea noi chiar reușim să obținem rezultate bune.”
Practicarea unui sport în România reprezintă o adevărată aventură. Lipsa parcurilor și a bazelor sportive care să le asigure siguranță sportivilor lipsesc cu desăvârșire. Zi de zi alergările se efectuează pe marginea străzilor, printre mașini sau în locuri unde siguranța acestora nu este garantată. Cu toții așteptăm rezultate bune de la sportivii noștri fără însă a le asigura minimum de condiții decente pentru pregătire.
“Decizia de a veni în America mi-a schimbat total viața. În România eram împotmolită în sistemul și cultura noastră. Aici mi s-au deschis noi orizonturi și oportunități. Toledo a reprezentat echipa care m-a susținut pe parcursul acestei perioade, dar începând cu anul viitor sunt foarte fericită că pot reprezenta Clubul Sportiv Municipal București. Am început o colaborare care, sper eu să mă ajute să îmi îndeplinesc visul de a ajunge la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024.”
Poză făcută de Marius Ionescu
Ar fi putut reprezenta România la Jocurile Olimpice de la Tokyo chiar și anul acesta, dar încă odată s-a lovit lipsa de înțelegere și susținere din partea sistemului nostru. Viața nu este chiar atât de ușoară nici în America, dar siguranța și modul în care lucrurile funcționează a determinat-o să își dorească să își construiască un viitor acolo.
“ Singurul lucru care îmi lipsește aici este familia. Îmi este dor de ei, dar știu că dacă m-aș întoarce mi-ar fi foarte greu să mă reacomodez. Aici mi-am întemeiat propria familie. Mă bucur de sprijinul necondiționat al soțului meu. Voi reveni în România doar ca să particip la campionatele naționale unde voi concura pentru Clubul Sportiv Municipal București. Sunt foarte fericită că mă pot bucura de susținerea lor, iar exact cum am spus și mai devreme, sper ca împreună să reușim să obținem cât mai multe rezultate frumoase pentru România pe plan internațional”, iar noi, echipa 321sport #RunningCulture îți dorim mult succes în tot ce ți-ai propus și te vom urmări cu drag.
