Ambiție, perseverență, determinare, dăruire, iar lista poate continua. Acestea sunt doar o parte din calitățile unui sportiv de performanță. Un rezultat remarcabil este rodul muncii, a orelor de antrenament, a timpului petrecut departe de toți cei dragi și totul doar pentru un vis, pentru un moment care să recompenseze toate aceste sacrificii. Este frumos?! Da, chiar este, dar uneori cu toții ajungem să ne întrebăm dacă într-adevăr toate aceste sacrificii merită.
Sportivii de performanță reprezintă mândria unei țări. Sunt acele persoane care reușesc să facă imnul României să răsune în toate colțurile lumii, dar cu toate acestea, sportul este în cădere liberă de mai bine de un deceniu fără ca nimeni să încerce să facă ceva în acest sens, iar sportiva de astăzi este persoana care a simțit pe propria piele ce înseamnă să nu ai parte de susținerea necesară pentru a progresa constant, să nu ai o echipă care să privească în aceeași direcție cu tine.
Ancuța Bobocel sau “Bobocelul de argint”, cum i se spunea în anii când sportul românesc încă mai reușea să se impună în cadrul competițiilor internaționale, este una dintre cele mai longevive sportive ale României. Cu un palmares impresionant de 18 medalii internaționale și trei participări la Jocurile Olimpice, Ancuța se antrenează conștiincios și continuă să țintească la fel de sus. O nouă participare la Jocurile Olimpice de la Paris este motivația care zi de zi o motivează.
Originară din Drobeta – Turnu Severin, Ancuța a început practicarea atletismului de performanță relativ târziu. Prima ei dragoste a fost handbalul și nu ar fi crezut niciodată că va renunța la acest sport în favoarea atletismului.
“Din clasa a V-a până în clasa a VIII-a am practicat handbal de performanță, aș putea spune, până într-o zi când directorul școlii m-a văzut în poartă și cumva mi-a dat de înțeles că acest sport nu este pentru mine. Nu am ascultat ce mi-a zis. Mie îmi plăcea ceea ce făceam, aveam parte de un colectiv foarte mișto, iar doamna antrenoare era foarte faină. Mi-a sugerat să încerc practicarea altui sport, iar circumstanțele de atunci au făcut ca lucrul acesta să se întâmple. La scurt timp am participat la un cros în pădure. Eram foarte hotărâtă să mă afirm și să mă autodepășesc, lucru pe care l-am și făcut. Am câștigat competiția respectivă, iar antrenorul meu m-a remarcat imediat. Mi-a propus să încep practicarea atletismului, iar de atunci pot spune că a început aventura.”
Aventură care a dus-o pe cele mai înalte culmi ale succesului și a determinat-o de fiecare dată să devină o mai bună variantă a sa. A urmat o perioadă în care nimic nu o putea opri. Câștiga competiție după competiție, rezultate care îi ofereau motivația necesară pentru a-și dori mereu mai mult de la ea.
“Pot spune că am avut un început de carieră excelent. Toate lucrurile se întâmplau de la sine. La 2 ani de la începerea atletismului deja reușeam să îmi fac baremul pentru Campionatele Europene, un lucru care era foarte promițător pentru cariera mea. Am început să obțin rezultate foarte frumoase, iar la vârsta de 18 ani deja eram angajată și legitimată la Clubul Dinamo. Unul dintre cele mai frumoase rezultate ale carierei este titlul de campioană europeană obținut la categoria tineret. Îmi amintesc că la un moment dat ajunsese să mi să spună “Bobocelul de Argint”. De la toate competițiile internaționale mă întorceam doar cu medalii de argint. Nu reușeam deloc să îi schimb culoarea. A fost o perioadă minunată a carierei și îmi amintesc cu drag toate acele momente.”
Viața unui sportiv nu este lipsită de urcușuri și coborâșuri, de momente de incertitudine, de teamă, de clipe când simți că cei din jurul tău nu privesc în aceeași direcție cu tine. Sportul de performanță presupune o atenție deosebită la fiecare mic detaliu. Modul în care te refaci după fiecare antrenament, odihna, alimentația, stilul de viață, fiecare contribuie într-o oarecare măsură la rezultatul tău, iar fără o echipă care să îți asigure toate aceste lucruri nu ai nicio șansă să ajungi acolo unde îți dorești.
“Ca orice sportiv, am avut momente când mi-am dorit să renunț. Simțeam că sunt singură pe un drum în care nimeni nu își dorea să privească în aceeași direcție cu mine. Pentru a reuși să concurezi alături de elitele atletismului mondial ai nevoie de ajutor. De unul singur nu ai nicio șansă. Este nevoie de o armată care să te monitorizeze permanent și să se asigure că lucrurile decurg corespunzător, iar eu de fiecare dată când încercam să cer ajutor mă loveam de un zid. În cele din urmă am înțeles că atât poate oferi România unui sportiv de performanță. Nu se dorește să mai fim la nivelul la care eram odată și este trist deoarece avem foarte mulți sportivi cu potențial. Eu sunt fericită cu ceea ce am reușit să obțin de-a lungul carierei și nici nu am de gând să renunț prea curând. Nu am motiv să o fac! După 25 de ani de sport corpul meu este matur și am o experiență care mă ajută să văd lucrurile diferit și să trec mai ușor peste toate provocările.”
“Cele mai frumoase rezultate ale carierei sunt cei doi copii ai mei, Eva și Carol”
De-a lungul timpului s-a bucurat de o carieră de vis, dar nici un rezultat nu se compară cu sentimentul care îl are când își ține cei doi copii în brațe. Ei sunt motivația ei. Chiar dacă uneori este greu, Ancuța încearcă să găsească soluțiile perfecte pentru a reuși să facă față tuturor provocărilor.
“Nu este ușor să fii mamă a doi copii și sportivă de performanță. Zi de zi am parte de noi provocări, dar încerc să le fac față și să nu mă influențeze într-un mod negativ. Este o etapă frumoasă a vieții și vreau să mă bucur de aceste momente. Mă bucur că am reușit să revin și după a doua naștere, iar în curând sper să îmi îndeplinesc și visul de a participa la o nouă ediție a Jocurilor Olimpice. Nu știu sigur dacă voi alege tot proba de 3000m obstacole, proba care mi-a consacrat cariera de-a lungul anilor. La momentul potrivit voi lua decizia potrivită.”
Un obiectiv care îi oferă zi de zi sursa de energie. Iubește ceea ce face, iar pe viitor speră să poată inspira cât mai mulți copii să înceapă practicarea atletismului, dar cel mai important lucru care și-l dorește este să poată asista și ajuta la schimbarea modului în care România își ajută sportivii de performanță. La fel ca multe alte persoane, Ancuța este sigură că avem copii cu un potențial uriaș, iar atletismul poate să renască, dar pentru toate aceste lucruri este nevoie de o schimbare, o schimbare care ar trebui să vină cât mai curând.
