Daniela Cîrlan, un sfert din viață dedicat sportului de performanță

Finalul carierei unui sportiv este o etapă care necesită adaptare din partea acestuia în toate domeniile. Decizia de a pune punct unei cariere de succes necesită foarte mult timp de gândire, de acceptare a acestei decizii, dar mai ales de reintegrare în societate.

Succesul sportiv precum și recunoașterea socială sunt doar două dintre caracteristicile care ne însoțesc pe parcursul acestei perioade, iar odată cu retragerea din activitate, identitatea dobândită de-a lungul anilor se pierde.

Astăzi, după mai bine de 5 ani de la momentul retragerii din activitatea sportivă, Daniela Cârlan ne povestește cum a reușit să se bucure de o carieră longevivă și mai ales cum a reușit să participe la două ediții ale Jocurilor Olimpice în două probe diferite.

Originară din Sibiu, Daniela a început practicarea atletismului la vârsta de 12 ani, iar timp de 25 de ani și-a dedicat în totalitate viața sportului de performanță. Cariera ei a fost presărată de momente de bucurie, dar mai ales de clipe de deznădejde și incapacitatea de a înțelege deciziile persoanelor care aveau puterea de a decide asupra performanțelor ei.

Am început practicarea atletismului de la o vârstă fragedă, mai exact la vârsta 12 de ani, iar lucrul acesta s-a întâmplat datorită insistențelor mele. Pe vremea aceea antrenorii veneau la școli unde susțineau tot felul de probe, iar cei mai buni copii începeau practicarea atletismului. Îmi amintesc că am câștigat toate probele, dar cu toate acestea antrenoarea nu m-a selecționat, iar eu nu înțelegeam de ce. Îmi doream să încep practicarea atletismului așa că am început să merg singură la stadion. De acolo nu putea să mă dea afară, iar datorită insistențelor mele visul mi s-a îndeplinit. Puțin timp mai târziu am și aflat motivul pentru care nu am fost selecționată după susținerea probelor de la școală. În vara respectivă mi-am petrecut tot timpul la bunicii, iar zi de zi eram pe afară la joacă. Din cauza faptului că eram bronzată, cu toții au crezut că sunt de altă etnie, așa că au preferat să treacă cu vederea talentul meu.

Acesta a fost unul dintre momentele cele mai triste ale carierei, mi-a mărturisit Daniela. A iubit sportul din primul moment, iar faptul că a fost o persoană competitivă și ambițioasă a ajutat-o mereu să ajungă unde și-a propus. La începutul carierei s-a specializat în proba de marș, iar 7 ani mai târziu de la începerea practicării atletismului, mai exact în anul 1999, reușea să obțină prima medalie la o competiție internațională, mai exact medalia de argint în cadrul Campionatului European de juniori în proba de 5000 metri marș.

Fotografie preluată de pe: https://runningmag.ro

Anul 2000 a fost umbrit de o nouă dezamăgire

Sunt momente în viața noastră când cei din jurul nostru ne dezamăgesc fără să avem capacitatea de a înțelege ce anume i-a determinat să reacționeze așa cum au făcut-o.

Cu toate că au trecut mai bine de 20 de ani, încă îmi amintesc perfect momentul când nu mi s-a oferit șansa de a participa la Jocurile Olimpice de la Sydney, deși îmi câștigasem dreptul de a reprezenta România la această competiție prin îndeplinirea baremului. Am rugat-o pe antrenoarea mea să se intereseze de ce nu mi se oferă șansa de a participa, iar răspunsul dânsei pur și simplu m-a șocat: Dacă nu te-a sunat nimeni să te cheme în lotul olimpic pentru a participa la olimpiadă, înseamnă că nu ai valoare, iar dacă nu ai valoare, stai acasă”. Acest răspuns m-a marcat și m-a făcut să mă îndoiesc de mine. Nu puteam să înțeleg ce înseamnă să ai valoare pentru antrenorii de la vremea respectivă.

Toate aceste întâmplări pot umbri cariera unui sportiv și îl pot opri din drumul lui spre înalta performanță. Pentru a ajunge unul dintre cei mai buni este nevoie ca un sportiv să fie susținut constant, atât în momentele de glorie, dar mai ales în momentele dificile.

Chiar dacă a avut parte de multe dezamăgiri, Daniela nu s-a gândit nici o secundă să renunțe, din contră, toate aceste întâmplări au ambiționat-o și mai mult și au determinat-o să revină mai puternică ca niciodată, iar în anul 2004 a reușit să își îndeplinească visul de a participa la Jocurile Olimpice de la Atena în proba de 20 kilometri marș, iar 12 ani mai târziu reușea o nouă calificare la Jocurile Olimpice de la Rio, dar de această dată în proba de maraton.

Ce a determinat-o să facă această schimbare? Toate neajunsurile din cadrul acestei probe. Au existat mai multe momente când pur și simplu nu aveam adidași pentru marș, deoarece pentru această probă este nevoie de un anumit model, iar pe vremea aceea se găseau mai greu. Bineînțeles că răspunsul era negativ, iar la ceva timp vedeam adidași de care eu aveam nevoie la persoane care nici măcar nu practicau sport de performanță, iar acest aspect este doar unul dintr-o listă foarte lungă.

Proba de maraton a fost cea care i-a adus din nou bucurie și satisfacție, dar mai ales motivația de a continua până în anul 2017 când a simțit că a venit momentul să pună stop acestui capitol și să înceapă o nouă etapă a vieții.

Am luat decizia de a mă retrage din activitate într-un mod spontan, în miez de noapte. Îmi amintesc că a doua zi trebuia să plec la o competiție în Elveția, dar aveam ceva probleme de sănătate, iar acela a fost momentul în care mi-am reamintit că mi-am promis mie că voi renunța la sportul de performanță în momentul în care acesta îmi va crea probleme de sănătate. Erau mai bine de 25 de ani de când îmi dedicam viața în totalitate sportului, iar acela a fost momentul când am simțit cu adevărat că vreau să învăț să trăiesc diferit., și a reușit. În prezent, Daniela Cârlan este profesoară de educație fizică la o școală privată din Sibiu unde zi de zi împărtășește celor mici iubirea pentru sport, dar mai ales modul în care acesta te poate schimba, deoarece înainte de toate, copiiI trebuie să înțeleagă că mișcarea este un mod de viață.
Proiectele ei nu se opresc aici, iar dorința de a se descoperi, dar și pasiunea pentru lectură au determinat-o pe Daniela să își scrie propria carte de care ne vom bucura în curând cu toții. O viață dedicată atletismului trebuie împărtășită cu iubitorii de mișcare deoarece fiecare poveste ne poate inspira și ne poate determina să devenim o variantă mai bună a noastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu