Toma Valentin, surpriza Campionatelor Naționale de Ultramaraton Montan

Alergarea sau sportul în general a fost și va fi mereu plin de surprize. Nu de puține ori am fost plăcut surprinși de rezultatele favoriților noști, deși statisticile nu le ofereau nici cea mai mică șansă. De-a lungul carierei am realizat că în spatele oricărui sportiv se află un om, o persoană care are trăiri, probleme, dar mai ales zile bune sau mai puțin bune. Uneori te pregătești cu sârguință un an întreg pentru o singură competiție, iar rezultatul obținut lasă de dorit. Ești judecat de cei din jur, îți pare rău că ai ratat singura competiție importantă a anului, dar la sfârșit ai doar două opțiuni: renunți sau continui să lupți pentru visul tău.

Astăzi am șansa să scriu despre o persoană care indiferent de rezultatele obținute, a continuat să creadă în potențialul lui, iar de curând a reușit să ne uimească pe toți cu ultimul rezultat obținut. La doar 21 de ani, Toma Valentin a devenit vicecampion național de ultra, reușind să facă o figură frumoasă la prima lui participare la un campionat de ultramaraton.

Poză făcută de https://web.facebook.com/Fisheyero

De la o întrecere cu tatăl lui, la o viață de sportiv de performanță

A început practicarea atletismului dintr-o joacă. Întrecerea cu tatăl lui a fost ca o provocare, un moment care i-a schimbat total perspectiva asupra planurilor de viitor.

“Am descoperit alergarea dintr-o provocare. Până la vârsta de 17 ani nu prea știam eu ce înseamnă alergarea, dar într-o zi tatăl meu m-a provocat la o întrecere. Am fost foarte dezamăgit de mine când am văzut că tata m-a bătut mai ales că nu este o persoană care face foarte multă mișcare la care se mai adaugă și vârsta lui. Nu suportam gândul să mă întreacă așa că am început să mă antrenez. Prima alergare a fost cruntă. Nu am putut alerga mai mult de 1 minut, dar ușor, ușor corpul meu a început să se adapteze la efort. Mi-am promis că din acel moment tata nu o să mai mă întreacă niciodată și am reușit să mă țin de promisiune.”

Fiecare lucru în viața noastră se întâmplă cu un motiv, iar pentru Tomiță, acel moment a reprezentat un semnal de alarmă în ceea ce privește condiția lui fizică, fără să știe că mai târziu această întâmplare îi va deschide noi orizonturi în lumea atletismului de performanță.

Poză făcută de https://web.facebook.com/osleanightridge/

“Chiar dacă am început totul în joacă, la fiecare alergare simțeam că îmi place tot mai mult. Progresam foarte ușor, iar lucrul acesta m-a motivat să continui. Îmi plăcea sentimentul care îl aveam după fiecare antrenament deși nu mă gândeam că voi ajunge vreodată să practic acest sport la nivel de performanță.”

După 4 ani de pregătire a obținut titlul de vicecampion național în proba de ultramaraton

Originar din Galați, din 2019 s-a mutat în Brașov unde a început să studieze la Facultatea Transilavania profilul matematică – informatică. Întotdeauna a fost atras de munte, iar în Brașov a simțit că va găsi ceea ce își dorește, o facultate bună, dar mai ales avantajul de a avea muntele în oraș. A continuat să se antreneze constant deși nu avea un antrenor care să îl monitorizeze și să îl îndrume, până într-o zi când talentul lui a fost observat.

“În timp ce mă aflam la o alergare, Mocanu Petronela mi-a observat ușurința în alergare. Mi-a spus că îi place că am o călcătură foarte ușoară și m-a întrebat dacă mi-aș dori să încep practicarea sportului de performanță. Răspunsul meu a fost afirmativ, iar dânsa m-a recomandat actualului meu antrenor. De anul trecut mă bucur de susținerea necondiționată a clubului Steaua, iar pe viitor sper ca împreună să reușim să obținem cât mai multe rezultate frumoase.”

Surpriza făcută la Campionatul Național de Ultramaraton reprezintă un pas important în cariera lui. Deși încă este la o vârstă fragedă, Tomiță poate deveni cu timpul unul dintre cei mai buni alergători ai României la această disciplină, însă totul depinde de modul cum va prioritiza lucrurile pe viitor. Experiența de la această competiție l-a ajutat să își dovedească care este potențialul lui și de ce este capabil să realizeze.

“Acest rezultat a fost o surpriză și pentru mine. Inițial nici nu trebuia să particip la această competiție. În ultimul moment ne-am decis că ar fi bine să alerg. Știam cât de cât profilul cursei și am încercat să îmi iau avans pe porțiunile care mă avantajau, iar la sfârșit când picioarele nu mă mai  ascultau lucrul acesta m-a ajutat foarte mult și mi-a adus medalia de argint. Sunt foarte fericit pentru rezultatul obținut, iar pe viitor sper să pot să obțin din ce în ce mai multe rezultate frumoase!”