Pentru Valentina Angheluța, alergarea se traduce prin “pasiune”

În sport, iubirea pentru ceea ce faci se traduce prin “pasiune”, iar zi de zi acest sentiment trebuie “hrănit” cu multă dedicare și implicare pentru a ajunge să obții rezultatele dorite. Nu este ușor, dar odată descoperite beneficiile alergării, fiecare clipă petrecută în mișcare te va ajuta să rămâi ancorat în prezent și conectat la propria persoană.

Alergarea este pentru mulți dintre noi o evadare din monotonia orelor petrecute la serviciu, un moment de reconectare cu propria persoană în timp ce te eliberezi de toată energia negativă acumulată pe parcursul zilei.

Comunitatea 321sport a reușit de-a lungul timpului să transmită oamenilor frumusețea vieții petrecute în mișcare, iar de la an la an tot mai multe persoane se alătură acestei familii. Poveștile alergătorilor din  comunitate sunt minunate, iar noi ne-am propus ca în fiecare săptămână să împărtășim cu voi experiențele lor, dar mai ales modul în care alergarea le-a schimbat viața.

Pentru Valentina Angheluța, membră a comunității 321sport, nu există “nu am timp”, ci “nu este suficient de important/prioritar pentru mine”. Alergarea este un soi de terapie pentru ea, un mod de a se elibera de toată energia negativă pe care o acumulează din când în când.

Sportul presupune multă disciplină și dorință de autodepășire, așadar am fost curioasă să aflu care a fost prima interacțiune cu sportul a Valentinei și ce anume a determinat-o să-și dorească să practice această activitate într-un mod constant.

Prima sa interacțiune cu sportul a fost la vârsta de 7, 8 ani, când părinții au înscris-o la arte marțiale, împreună cu sora sa mai mare. Povestea este una destul de clasică pentru acele vremuri și vârsta pe care o avea: s-a îndrăgostit platonic de instructorul de arte marțiale și de acolo a început afinitatea sa pentru sport. Percepea încă de pe atunci un soi de agresivitate în artele marțiale și nu prea se identifica în peisaj. Erau momente când trebuia să se lupte cu colegi mai mari ca ea și de multe ori i se părea un sport prea violent. Chiar dacă sora ei a decis la un moment dat să nu mai meargă la antrenamente, Valentina le-a spus părinților că e ceva ce îi place totuși acolo și că nu vrea să renunțe. “Îmi plăceau serile de forță și antrenamentele de mobilitate, iar felul în care mă simțeam după ce plecam de la sală era extraordinar.

Atunci când vine vorba de alergare, Valentina s-a apucat de acest sport în urma unei competiții la care a participat total neantrenată. Se înscrisese cu colegii de la job la Bucharest Marathon, iar după alergare a leșinat. Atunci a înțeles ce impact are o alimentație nepotrivită, nopțile pierdute aiurea și practicarea oricărui sport într-un mod dezorganizat. Primele alergări outdoor au început în Parcul Politehnica, unde mergea după job. La început a fost greu pentru că era obișnuită să alerge pe bandă, în sală, iar capacitatea pulmonară limitată își spunea cuvântul. Totuși îi plăcea că se elibera de tot stresul acumulat peste zi la job, așadar, în ciuda faptului că îi era greu să alerge, a continuat.

Pentru Valentina alergarea este viață, iar modul în care decide să iasă la mișcare în fiecare zi este corelat cu starea ei de spirit. Sunt momente când își dorește să alerge singură, doar ea cu gândurile ei, ceea ce îi oferă un soi de claritate mentală, dar și clipe când își dorește să alerge alături de comunitate. Echipa îi aduce un sentiment de unitate și o ajută să conștientizeze cât de departe se poate ajunge prin cooperare.

“Am participat la mai multe competiții de alergare, iar distanța maximă a fost de 10km. Energia dintr-un maraton este foarte puternică, ai momente când simți că ceilalți alergători pur și simplu te trag după ei. Însă ce mi-a rămas bine întipărit în minte sunt alergătorii în vârstă care îi întâlnești inevitabil pe traseu și care îți dau o motivație și o energie extraordinară. Dacă vrei să vezi oameni care îmbătrânesc frumos, atunci du-te la un maraton și observă-i pe traseu. Sunt de-a dreptul inspiraționali!”

Scuzele nu există pentru Valentina. Indiferent de programul pe care îl are, sportul este prioritar. Principalul ei obiectiv este să iasă de minim 3 ori pe săptămână la mișcare, iar weekend-urile să le petreacă în natură. Își dorește ca sportul să facă parte din programul ei săptămânal. Chiar dacă uneori lipsa energiei o împiedică să își găsească resursele necesare pentru a se antrena așa cum își dorește, știe că aceste momente sunt trecătoare, iar odată depășite, motivația și starea de bine pe care le dobândește după alergare o determină să își dorească din ce în ce mai mult de la ea. Nu știe ce surprize i-a pregătit viitorul, dar de un lucru este sigură: alergarea va fi nelipsită din programul ei deoarece își dorește să poată inspira cât mai multe persoane.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu