Atletismul este unul dintre cele mai populare sporturi din lume, cu un rol esențial în societate, constituind în același timp imaginea unei țări, dar mai ales un prilej extraordinar ca aceasta să devină mai cunoscută și mai implicată la nivel internațional. Sportul este ambasadorul țării, iar fiecare rezultat remarcabil aduce un moment de glorie și mândrie.
“Să fii sportiv de performanță în România nu este ușor. Sunt multe lipsuri, multe probleme, însă cred că poți face orice dacă există pasiune și dedicare”, mi-a mărturisit Marina Băboi, cea mai rapidă atletă a României.
Primele sacrificii le-a făcut la vârsta de 13 ani, când a plecat de acasă. A fost un moment decisiv pentru cariera ei. Dacă rămânea în Buzău, nu ar fi putut niciodată să ajungă unde este astăzi. Tatăl ei, ca de fiecare dată, a înțeles-o și a susținut-o, în timp ce mama sa se temea pentru siguranța ei. Trebuia să învețe să se descurce singură într-un oraș unde o avea alături doar pe antrenoarea ei, doamna Doina Voinea, o persoană dedicată sportului de performanță care a ajuns să-i fie de-a lungul timpului ca o mamă. Nu i-a fost ușor, dar timpul a ajutat-o să se acomodeze și să își urmeze visul, acela de a deveni una dintre cele mai bune sportive ale României, iar acum, după mai bine de 9 ani de muncă, visul ei a devenit realitate.
Poză făcută de https://web.facebook.com/Qentity/photos_albums
Cu un palmares impresionat de 185 de medalii dintre care 137 de aur, 38 de argint și 11 de bronz obținute în probele de 60, 100 și 200 de metri, Marina se antrenează zi de zi cu gândul la o medalie olimpică. A început practicarea atletismului la vârsta de 9 ani. Totul era ca un joc, un mod de a-și petrece timpul în aer liber și de a-și consuma energia. Nu știa ce îi rezervă viitorul și nici nu conștientiza la vremea respectivă că ar putea să își facă o carieră în atletism, dar totul s-a schimbat după ce a reușit să câștige prima medalie la campionatele naționale de atletism la doar câteva săptămâni după ce a ajuns pentru prima dată pe un stadion.
“Pot spune că tot timpul am fost un copil extrem de energic și de agitat, îmi plăcea mereu să fac tot felul de activități ce implicau orice formă de mișcare. Pasiunea pentru alergare și implicit pentru atletism a venit ulterior, după ce am avut ocazia să ajung pentru prima dată pe un stadion de atletism. Am cochetat cu mai multe sporturi, însă nici unul nu mi-a câștigat inima așa cum a făcut-o atletismul.”
Originară din Buzău, Marina a avut parte de susținerea necondiționată a părinților. Tatăl său a fost persoana implicată 100% în tot ce a însemnat susținerea ei. A încurajat-o în permanență să meargă pe acest drum, să aibă încredere în ea și să nu renunțe niciodată în momentele dificile.
“Pot spune că tata este cel mai mare susținător al meu. Toate medaliile mele sunt acasă, la Buzău. Este un altar acolo, mereu sunt aranjate, șterse de praf. Tata este cel mai mândru om din univers că se poate bucura de ele.”
Ar fi putut oricând să își facă o carieră în modeling, dar a ales să se dedice în totalitate atletismului, iar acum nu are nici un regret pentru alegerea făcută. Sportul i-a recompensat munca și sacrificiile făcute de-a lungul timpului, iar rezultatele obținute sunt un motiv în plus de ambiție și determinare pentru a ajunge unde și-a propus. “Titulatura” de a fi cea mai rapidă femeie din România nu este o presiune pentru Marina, din contră, îi oferă încredere atunci când se așează la linia de start.
Mai are un singur vis, acela de a reprezenta România la Jocurile Olimpice. Știe că nu o să fie un drum ușor pentru a ajunge acolo, dar este hotărâtă să facă toate sacrificiile necesare pentru a-și îndeplini și acest obiectiv. Privește cu încredere și optimism spre viitor. Este la vârsta când mai are multe de demonstrat, iar pentru lucrul acesta muncește din greu la fiecare antrenament “ Nu îmi place să vorbesc de viitor, pentru că totul este imprevizibil. Întotdeauna mi-a plăcut să realizez mai întâi un lucru, iar apoi să vorbesc despre el. Am multe planuri și muncesc din greu pentru a le duce la bun sfârșit. Cât despre principalul obiectiv al carierei, cred că este același obiectiv pe care îl are orice sportiv de performanță: o participare la Jocurile Olimpice.”
