Provocările fac parte din viața noastră, iar fiecare reușită este un motiv de bucurie și satisfacție care ne ajută să ne dorim mai mult de la noi, să ieșim din zona de confort și să îndepărtăm toate obstacolele care le întâmpinăm în drumul spre atingerea obiectivelor. Pasiunea pentru mișcare ne poate schimba stilul de viață, dar mai ales perspectiva asupra viitorului și din fericire, tot mai multe persoane au început să descopere aceste beneficii și să îi inspire pe cei din jur cu schimbarea lor.
IT Product Manager într-o companie globală de cercetare de piață, mamă a două fete de 12, respectiv 7 ani, Nicoleta Capotă este una dintre aceste persoane. Ar fi putut oricând să se plângă că nu are timp, că programul mult prea încărcat nu îi permite să facă ceea ce îi place, dar în schimb a ales să găsească soluții pentru a fi o mamă devotată și o persoană activă care face ceva benefic pentru mintea și corpul ei.
“O zi din viața mea se poate defini ușor ca fiind foarte dinamică, deși se întâmplă totul preponderent în casă. Lucrez de acasă de când a început pandemia și dacă este să iau în calcul și școala online, cea mică începea la 7:30 dimineața, iar cea mare termina la 19:00 seara. Condițiile acestea m-au forțat cumva să îmi dezvolt și mai mult abilitățile de a programa și urma cu disciplină un ritm alert pentru că îmi doresc cumva să mă bucur de toate zilele, să nu simt că aștept să treacă săptămâna ca să fac ceva pentru mine/noi în weekend. Așadar trezirea este la ora 6:00, pregătesc micul dejun, o ajut pe cea mica să se conecteze la ore, trec repede prin mail-urile de la job, iar de la ora 8:00 este timpul meu pentru sport, înot, alergare sau bicicletă, depinde de zi. De la 9:30 începe ziua mea de job și se termină în jurul orelor 19, însă între timp mă organizez astfel încât să pot să pregătesc prânzul și să le ajute la teme. Seara, în general încerc să o țin doar pentru noi 3, fie o plimbare, fie stăm de vorbă, este timpul nostru de conectare, luăm cina, însă după ce merge la somn fetița cea mică, cea mare își ia o carte, iar eu fie sar pe bicicleta din sufragerie, fie citesc, fie spăl/calc. Nu mă uit la TV sau seriale. Sunt zero barat la acest capitol, dar în schimb ascult foarte mult muzică pe parcursul întregii zile.” Printr-un program foarte bine organizat în care fiecare minut din zi este important, Nicoleta ne demonstrează că nimic nu este imposibil când pasiunea este la fel de importantă ca restul activităților zilnice.
Nu a cochetat foarte mult cu sportul în adolescență. În clasa a IV-a a făcut oreion, iar medicul de familie i-a interzis să alerge. Timp de 4 ani a avut scutire de la orele de sport. Abia în liceu a putut să fie aptă pentru a participa la orele de educație fizică. Tot timpul a crescut cu ideea că nu este capabilă să alerge, că sportul nu este pentru ea și nici nu are sens să încerce. Nu a înțeles niciodată de ce a fost nevoie să nu facă sport o perioadă atât de îndelungată, dar știe că acum își dorește să recupereze tot timpul pierdut.
Pasiunea pentru alergare a descoperit-o relativ recent, cu ajutorul unor oameni care au știut să o ghideze și să îi arate că poate alerga dacă învață să își controleze picioarele și respirația în același ritm. A descoperit că alergarea are un impact foarte mare atât asupra condiției fizice, cât și a modului de a-și stăpâni propriile trăiri.
“Sportul, în general are un impact foarte mare asupra vieții mele. M-a făcut mai atentă la ce mănânc seara de dinaintea antrenamentului, dimineața în ziua alergării, oricum aș putea spune că tot programul meu se învârte în jurul orelor de antrenament, deci din perspectiva asta toată structura zilei este schimbată. Mi-a adus mulți oameni frumoși în jur, însă, cea mai puternică schimbare este că mă învață să dozez și să fiu atentă la mine. Am realizat că instinctul de a sprinta și apoi “leșina” de la efort nu era doar în alergare, în cazul meu, fac asta în multe alte situații și cadre, aici se îmbină ce spuneam la început cu munca din interior spre exterior. În alergare pun în concret feluri de a fi ca individ: să am răbdare cu mine, să îmi stăpânesc ego-ul care vrea mai mult, mai repede, să mă tratez cu blândețe când nu îmi ies intervalele și să mă bucur ca un copil când îmi ies. Pe scurt, aș putea spune că alergarea m-a ajutat să descopăr și o altă persoană care era foarte bine ascunsă în interiorul meu”
Încă nu a ajuns să simtă bucuria din timpul alergării, dar acesta este principalul ei obiectiv. Își dorește să progreseze treptat, să urmeze fiecare etapă și să își acorde timp. A înțeles că treaba aceasta cu alergarea nu este chiar atât de ușoară precum pare, dar are suficientă răbdare pentru a se bucura de destinația finală. “ Aș minți să zic că mă simt minunat în timpul alergării, încă este un proces de învățare, nu am ajuns unde îmi doresc, adică să alerg zâmbind și de parcă aș pluti. Acum este mai cu crampe, mai cu dureri, mai cu pulsul sărit în pod, dar mă învață foarte multe lucruri frumoase așa că aleg să mă bucur de fiecare ocazie. Provocarea mea este să îmi dozez efortul, să îmi controlez picioarele și să mă bucur de fiecare antrenament.’’
În toamnă și-a propus să alerge primul ei semimaraton. Încă nu știe cum se va descurca și cum va reuși să facă față acestei provocări, dar alături de comunitatea 321Sport descoperă frumusețea alergării în gașcă. Și-ar dori să se bucure mai mult de antrenamentele alături de comunitate, dar, din păcate programul nu îi permite. Simte că alături de ei ar reuși să progreseze mult mai rapid “Este frumoasă senzația de alergat în gașcă și se pare că am parte de ambele posibilități, atât slow runners, cât și fast runners. Evident că mă frustrez când alerg cu cei mai experimentați ca mine, deoarece ei vorbesc și râd pe același pace pe care eu îmi dau duhul, dar e o oportunitate bună să ies din zona de confort și să împing niște limite”, dar pe de altă parte, uneori descoperă și beneficiile alergării fără coechipieri. “Cel mai des alerg singură, interiorizată și atentă la ce mi-am propus pentru antrenamentul respectiv. Îmi place să mă contopesc cu natura, să ascult păsările în timp ce meditez asupra prezentului.”
Indiferent de modul cum alege să se antreneze, în gașcă sau individual, Nicoleta este hotărâtă să dea tot ce are mai bun în ziua competiției. Simte că timpul rămas până la ziua provocării este suficient pentru a reuși să își îndeplinească obiectivul, iar noi suntem alături de ea pe parcursul acestui drum pentru a o susține atât în momentele când lucrurile vor merge corespunzător planului, dar mai ales în momentele când va simți că este prea mult pentru ea.
