Sportul este o pasiune care odată dobândită te va duce pe cele mai înalte culmi, dar în același timp te va învăța ce este eșecul și cum îl poți gestiona. Cum ar arăta viața ta fără o motivație, fără un scop care să te ajute zi de zi să evoluezi spre o variantă din ce în ce mai bună a ta?
Pentru mine, sportul a fost și va fi mereu pasiunea mea de suflet, dar odată cu trecerea timpului mi-am dorit să învăț mai multe despre mine, să încerc să înțeleg persoanele din jurul meu și să le descopăr poveștile din spatele zâmbetului de la linia de finish. Asta îmi oferă energia necesară pentru a scrie și învăța că nu avem nici un drept să îi judecăm pe cei din jurul nostru fără a le cunoaște cu adevărat povestea.
Poză făcută de https://www.instagram.com/sica4u/
Astăzi sunt entuziasmată și fericită că pot scrie despre o altă persoană foarte dragă mie, Adelina Panaet. Adelina este o sportivă de excepție, care a reușit să treacă peste toate problemele întâmpinate de-a lungul carierei pentru a-și urma visul. Am început practicarea sportului de performanță în același timp. Am fost prietene și rivale, în timp ce ne bucuram pentru reușitele noastre. Petrecem împreună perioada de vară pe platoul din Bucegi, dar de-a lungul timpului drumurile noastre s-au despărțit. Fiecare a ales, ulterior, o probă care credea că ne avantajează, iar acum, după mai bine de 10 ani, putem să spunem că am făcut alegerile corecte.
Originară din comuna Pătârlagele din județul Buzău, pasiunea pentru sport a descoperit-o de la o vârstă fragedă. Profesorul de educație fizică și directorul școlii de la acea vreme i-au remarcat talentul.
“În fiecare an, directorul școlii organiza un proiect care avea drept scop descoperirea talentelor. Profesorul de educație fizică a fost cel care m-a recomandat. Îmi amintesc că am câștigat toate probele, mai puțin proba de rezistență, ceea ce de-a lungul timpului a devenit specialitatea mea. Pot spune că datorită acestui proiect viața mea s-a schimbat. Sportul mi-a oferit foarte multe oportunități și m-a ajutat să devin persoana care sunt astăzi. Tocmai de aceea consider că este foarte important pentru sportul românesc ca aceste programe să se desfășoare în continuare. Avem foarte mulți copii talentați care ar putea ajunge campionii din viitor.”
Poză făcută de https://www.facebook.com/fratletism
Adelina nu știa ce presupune practicarea unui sport de performanță, dar era entuziasmată să înceapă. La început, bunicii ei, persoanele care au crescut-o, nu au fost de acord cu plecarea Adelinei de acasă. Le era teamă pentru ea, dar dorința de a începe practicarea atletismului a fost mai puternică decât orice obstacol.
Sportul a învățat-o că în viață totul se obține cu multă muncă și seriozitate!
De-a lungul timpului, domnul Tudorie Mitică a fost mentorul ei, persoana care a inițiat-o și a ajutat-o să obțină primele rezultate. Adelina iubea ceea ce făcea, iar zi de zi se antrena pentru a deveni din ce în ce mai puternică. Sportul a învățat-o că în viață totul se obține doar cu multă muncă și seriozitate. Pe lângă multiple titluri naționale, Adelina a reușit să obțină locul 3 la Campionatul European în proba de 3000 de metri și Campionatul European de cros alături de echipa României, dar și medalia de argint în proba de alergare montană la Campionatul Mondial. De-a lungul anilor colaborarea lor a fost una foarte bună, iar rezultatele vorbesc de la sine, dar cu toate astea, în viața Adelinei a venit un moment în care schimbarea era singura variantă care o putea ajuta să-și urmeze visul. I-a fost și îi va fi mereu recunoscătoare domnului Tudorie Mitică pentru tot ce a învățat-o, chiar dacă la un moment dat, colaborarea cu acesta nu mai era suficientă pentru ceea ce ea își dorea ea la momentul respectiv.
Poză făcută de https://www.instagram.com/sica4u/
2013 i-a adus schimbarea mult dorită, dar și o serie de accidentări
2013 a fost anul în care Adelina a hotărât să înceapă un nou capitol. Încrezătoare și dornică să ajungă unde și-a propus, a luat decizia de a se muta la Bacău, unde a început o colaborare mai mult decât minunată cu doamna Cristina Alexe.
“2013 a reprezentat un nou început pentru mine. Am avut șansa să întâlnesc foarte mulți oameni minunați care m-au ajutat să mă integrez rapid și să mă simt ca acasă, iar colaborarea mea cu doamna Cristina a fost și este extraordinară. Dânsei îi datorez totul. Pe lângă faptul că m-a ajutat să mă dezvolt foarte mult atât pe plan profesional, cât și personal, este persoana care a crezut și crede necondiționat în mine, iar lucrul acesta mi-a dat putere să trec peste toate problemele.”
Din păcate, sunt momente în viața noastră când lucrurile nu merg așa cum ne-am plănuit, iar exact atunci când simțim că ne-am găsit liniștea și ne aflăm în locul potrivit, au loc evenimente care ne schimbă planurile în totalitate.
Poză făcută de http://sport24bacau.ro/
“Pe lângă clipe minunate, 2013 mi-a adus și multe probleme care au continuat până în 2020, moment în care am putut să revin unde mă simt împlinită, pe pista de atletism. Prima accidentare a fost o fisură de metatarsian, după care 2016 mi-a adus o altă accidentare care mi-a dat multe bătăi de cap. Am încercat foarte multe variante pentru a trata maladia Haglund înainte de a ajunge la operație, dar toate au fost în zadar. Această maladie este o inflamație a călcâiului care apare la unghiul postero-superior al călcâiului, la locul de inserție al tendonului ahilian, iar operația a fost singura soluție, din păcate.”
Întotdeauna operația este partea cea mai ușoară. Recuperarea și tot procesul de după operație sunt de fapt cele mai grele provocări cu care vine o accidentare. Pentru un sportiv, recuperarea este cea mai dificilă parte, iar pentru a reveni la activitatea sportivă avută înainte de intervenție, aceasta trebuie să fie perfectă. Din păcate, în timpul operație i-a fost atins nervul, iar lucrul acesta a dus la o altă problemă care o mai deranjează și în prezent.
2020 a fost momentul când în sfârșit a revenit la ceea ce iubește să facă
“Am trecut prin foarte multe momente dificile. Au fost clipe când credeam că s-a încheiat cariera mea în sport, dar am continuat să sper și să îmi doresc să revin, iar în 2020 am reînceput sezonul competițional. A fost ca un vis devenit realitate. Mă simțeam împlinită, fericită, nici nu am cuvinte să descriu toate sentimentele care m-au cuprins. Am simțit că acolo îmi este locul. Iubesc ceea ce fac, iar cât timp o să fiu sănătoasă, voi munci pentru a ajunge unde mereu mi-am dorit, Jocurile Olimpice.”
Doar puține secunde o mai despart de îndeplinirea baremului, iar competițiile care vor urma sunt o șansă pentru a reuși să își vadă visul cu ochii. Jocurile Olimpice sunt motivația oricărui sportiv, competiția pentru care muncești o viață întreagă, iar singura recompensă pentru toată munca și sacrificiile făcute de-a lungul carierei este participarea la competiția supremă.
