Nu există succes fără sacrificii, cum nu există campioni fără muncă și dăruire. În viață primim ceea ce merităm, nici mai mult, nici mai puțin. Noi suntem singurii autori ai propriei povești. Viața este ca o tablă de șah: fiecare mutare reprezintă o nouă încercare de a ajunge mai aproape de visul tău.
“Dacă vrei cu adevărat ceva în viață, te duci și obții acel ceva”, acesta este motto-ul care îl definește pe marele campion Toma Coconea, o persoană deosebită despre care am plăcerea să scriu astăzi. Am fost cu adevărat impresionată să descopăr o persoană de o modestie rară, care atunci când își propune ceva muncește până la epuizare pentru a obține ceea ce vrea, dar cel mai bine vă invit să descoperim împreună povestea de viață a sportivului, care anul acesta va încerca imposibilul, în cea mai dură cursă de aventură din lume, X-Alps.
Toma s-a născut în Brașov. A locuit acolo până la vârsta de doi ani când părinții lui s-au despărțit. După o perioadă, mama sa, Mariana s-a mutat la Petroșani, împreună cu tatăl său vitreg, care a fost relocat la o mină de pe Vale Jiului. Salariul tatălui era singurul venit. Odată cu trecerea timpului cheltuielile creșteau, iar banii nu mai ajungeau. Astfel, la vârsta de 14 ani, Toma a început să lucreze pentru a-și câștiga singur existența. Lucra la un aprozar, unde repara lădițe de legume, iar de la vârsta de 16 ani a început să lucreze la suprafața unei mine. Încă de la o vârstă fragedă, viața l-a învățat să fie responsabil și să se descurce în orice situație. Lucra de la șase dimineața până la două după-amiaza, iar trei zile pe săptămână fugea de la serviciu pentru a ajunge la antrenamentele de box. De mic copil a fost o persoană dornică de aventură. Umbla cât era ziua de lungă. Nu îi plăcea să stea prea mult într-un loc, iar cea mai mare împlinire a lui era să se simtă liber, să facă tot ceea ce își dorește.
Din păcate, la 18 ani, Coconea și-a pierdut tatăl într-un accident mortal în mină. Pentru a-și ajuta familia, Toma a primit slujba tatălui său. A fost nevoit să accepte acest lucru. Era un compromis pentru bani, pentru a-și ajuta familia care rămăsese fără nici un venit, dar din fericire pentru el, cariera de miner s-a terminat foarte repede.
Rezultatele obținute la box i-au schimbat destinul!
Miron Cozma, liderul sindical din Valea Jiului de la acea vreme, auzise despre rezultatele obținute de Toma. Reușise să învingă un campion balcanic, iar acest lucru i-a determinat pe lideri să-l plătească în continuare cu salariul de miner, dar să îl păstreze ca sportiv, să îi ofere libertatea de a se antrena și o șansă de a reuși să devină sportiv de performanță.
Nu a reușit să își facă o carieră în box, dar a învățat să “îmblânzească” parapanta
A învățat să zboare acum 27 de ani chiar din locul unde astăzi și-a construit propria casă. A simțit de la primul zbor că între el și parapantă va exista o strânsă legătură. Nu își putea imagina cum îi va schimba viața noua pasiune, dar de un lucru era sigur: își dorea să exerseze cât mai mult pentru a învăța cum să piloteze corect.
“Nea Liviu, administratorul cabanei minerilor mi-a oferit primele lecții de zbor. Făcuse parașutism în armată și avea câteva cunoștințe în domeniu. Pe la sfârșitul anilor ’91, un grup de francezi a venit în tabără în Parâng. Aceștia au fost cei care i-au donat lui nea Liviu două parapante și câteva casete cu tehnici. Aș putea spune că de aici a început toată aventura.”
Zi de zi urca în jur de 200-300m diferență de nivel doar pentru a zbura din nou. Iubea sentimentul de libertate. Nimic nu se compara cu senzația de a fi în aer, la limita dintre cer și pământ. Seara avea gleznele umflate de la atâtea aterizări, dar și le înmuia într-un lighean cu apă rece și burovin pentru a ameliora durerile, totul pentru ca a doua zi să o ia de la capăt.
La sfârșitul anilor ’91, Coconea a decis că a sosit momentul să pună mânușile de box în cui. Își dorea să dedice timp 100% doar zborului cu parapanta. Simțea că și-a găsit locul, acolo sus printre nori, unde “împarți cerul cu vulturii, iar păsările de pradă îți sunt singurii prieteni, iar uneori chiar dușmani.” Iubea senzația de libertate pe care o simțea la fiecare zbor, iar tot ce își dorea era să devină tot mai bun. Astfel, în 1994, Coconea împreună cu un prieten au strâns bani pentru a-și cumpăra o parapantă la mâna a doua. Ușor, ușor a început să prindă experiență, iar din anul 2000 a început să își câștige existența din pasiunea sa. Au fost mulți ani de studiu și documentare, ore de zbor și antrenament, toate pentru a ajunge să își îndeplinească visul. Într-un final, a reușit, dar fără să știe că adevărata aventură abia atunci începea.
Competiția care i-a schimbat viața!
Red Bull X-Alps a reprezentat un pas important în cariera sa de sportiv. Într-o zi, un prieten bun i-a spus “Toma, cei de la Red Bull organizează o competiție care ți s-ar potrivi de minune!” I-a surâs ideea din prima clipă. Pentru această competiție erau aleși 22 de sportivi din toată lumea și din păcate, CV-ul lui nu era suficient de bun la acel moment. În momentul acela i-a venit un gând “Dacă vrei cu adevărat ceva în viață, te duci și iei acel ceva”, lucru pe care l-a și făcut. Și-a luat parapanta și a plecat în Garmisch, loc în care erau invitați numai profesioniști pentru o reprezentație de zbor. Când a prins momentul potrivit, a plecat dintre spectatori și a zburat. A ieșit totul perfect, a dat tot ce avea mai bun, iar finalul a fost memorabil: a aterizat fix pe masa organizatorilor. Așa a început aventura lui Toma Coconea la Red Bull X-Alps în 2003.
La X-Alps, Toma Coconea este veteranul cursei
Toma este singurul concurent care a luat startul la toate edițiile. Red Bull X-Alps este o cursă de anduranță cu parapanta, în care sportivii trebuie să zboare la peste 1000 kilometri peste Alpi, atunci când vremea le permite sau să alerge pentru a parcurge cât mai mult din distanță. X-Alps are startul în Salzburg, iar finish-ul în Monaco.
Toma a devenit vedeta competiției datorită sutelor de kilometri parcurși fără să doarmă, dar și pentru rezistența sa fizică și psihică de a continua cursa în condiții extreme. El a fost cel care a inspirat introducerea testelor anti-doping, dar și regula orelor de odihnă deoarece, dacă ar fi fost după el, parcurgea întreaga distanța fără să se odihnească absolut deloc. Fiecare ediție i-a adus o nouă experiență, dar și momente trăite la limită. A reușit să termine de două ori pe locul 2, în 2007 și 2011, iar anul acesta își dorește să se întoarcă în țară, campion. Este a X-a ediție, iar anul acesta organizatorii au pregătit un traseu special, care va presupune traversarea munților Alpii dus-întors, cu startul în Salzburg și finish-ul în pitorescul Zell am See din Austria, spre deosebire de anii precedenți când finish-ul era în Monaco.
Își dorește foarte mult să câștige locul întâi. Simte că anul acesta poate face cursa perfectă, iar traseul îl avantajează. Campania organizată de Andi Moisescu i-a oferit un plus de energie. Este o fire emotivă, dar încearcă să își controleze emoțiile. Simte că trebuie să îi recompenseze cumva pe toți acești oameni care l-au susținut și i-au oferit o șansă de a fi mai aproape de visul lui. Iubește ceea ce face, iar indiferent de rezultat, Toma Coconea va continua să fie omul care inspiră și demonstrează că poți ajunge oriunde îți dorești, atunci când pui pasiune în ceea ce faci și ești dispus să muncești oricât e nevoie!