În sport, dacă nu știi să gestionezi momentele dificile, să înveți să treci peste perioadele în care nimic nu merge sau în care o accidentare apare exact când te aștepți mai puțin, nu vei ajunge niciodată să te bucuri de destinația finală.
Nu renunța când este cel mai greu, iar sportul te va recompensa, acesta ar putea fi un motto inspirațional pentru sportivi. Viața unui sportiv, însă, nu este atât de ușoară precum pare. Programul “relaxat” văzut din exterior este de fapt doar o aparență înșelătoare. Zi de zi, de luni până duminică, programul unui sportiv este foarte strict, asta dacă își dorește cu adevărat să facă performanță. Uneori este greu, este monoton, dar cât timp un sportiv iubește ceea ce faci, uită de clipele petrecute departe de cei dragi și de toate sacrificiile făcute. Până la urmă, nimic nu se poate obține în viață fără efort.
De-a lungul carierei, Mădălina Florea a reușit să obțină foarte multe rezultate frumoase și continuă să o facă. Iubește ceea ce face, și-a dedicat foarte mult timp sportului de performanță, iar rezultatele deosebite i-au adus satisfacția necesară, dar și dorința de a-și dori mai mult. Florea Mădălina este una dintre cele mai bune sportive de la noi din țară. A reprezentat România la foarte multe competiții internaționale unde s-a clasat pe locuri onorabile, iar visul ei este să ajungă la Jocurile Olimpice. Din păcate, o accidentare apărută în anul 2018, a oprit-o din drumul ei spre îndeplinirea obiectivului, momentan. Știe ce își dorește, iar eu sunt sigură că în viitorul apropiat va avea șansa să-și îndeplinească baremul olimpic și să simtă că toată munca depusă pe parcursul acestor ani i-a fost răsplătită.
2017 a fost unul dintre cele mai bune sezoane competiționale. Cu două locuri 4 obținute la probele de 5000 și 10.000 metri de la Campionatele Europene de Tineret, fiind foarte aproape de o medalie, nimeni și nimic nu avea să prevadă viitorul sumbru care o aștepta. Chiar dacă a simțit puțină durere la tendon după aceste competiții, a decis să continue să muncească fără a acorda prea mare atenție problemei, o greșeală care foarte mulți dintre noi o facem din dorința de a nu întrerupe pregătirea, cu toate că suntem conștienți că mai târziu vom “plăti” scump pentru această decizie.
În urma investigațiilor efectuate, diagnosticul nu a fost deloc favorabil. Tendonul ahilian rupt și posibilitatea de a se introduce tijă pentru reconstrucție. O asemenea veste nu e deloc ușor de digerat și poate chiar să însemne sfârșitul carierei pentru un sportiv.
Poză făcută de https://web.facebook.com/bucovinaultrarocks/
2018 a fost un an negru pentru Mădălina
Accidentarea este, într-adevăr, cel mai dureros moment din cariera unui sportiv. Pe lângă durerea fizică, demoralizarea este un efect secundar care apare în urma acestei probleme, mai ales dacă este o accidentare serioasă care te ține departe de sport o perioadă îndelungată de timp. Sunt sportivi care percep accidentarea ca pe o provocare care îi ajută să revină mult mai puternici, dar sunt și cazuri când un sportiv devine nesigur de calitățile sale, iar teama că nu va mai reuși să mai performeze în modul în care o făcea, pune stăpânire pe psihicul său. În această perioadă este nevoie de sprijinul necondiționat al familiei, prietenilor, dar și al antrenorului. Mădălina se poate considera norocoasă. A avut sprijinul tuturor în cea mai grea perioadă din cariera sa.
Poză făcută la https://web.facebook.com/Qentity
“Operația a fost cea mai ușoară parte. Când am ajuns la domnul doctor Rus Octav și s-a uitat pe RMN, mi-a spus că este posibil să îmi facă reconstrucția cu tijă. În momentul respectiv am crezut că toată cariera mea s-a încheiat. Îmi amintesc că i-am spus domnului doctor că las la aprecierea dânsului cum este mai bine, doar că mi-aș dori să mai pot alerga după această operație. Am avut șansa să ajung pe mâna unui profesionist care, aș putea spune că mi-a salvat cariera. Nu a fost nevoie de tijă, așa că șansele mele să revin cât mai repede, au crescut semnificativ.”
“A fost nevoie de 1 lună și jumătate să pot merge din nou”
Recuperarea este la fel de importantă ca operația, de fapt mult mai importantă. Fără o recuperare adecvată, poți risca să nu mai revii niciodată la stilul de viață avut înainte de accidentare. A urmat o perioadă dificilă care a marcat-o. Îi era foarte greu să vadă că nu poate să meargă, la alergare deja nu se mai gândea. Salvarea ei a venit din partea domnului doctor Oșean care a ajutat-o și susținut-o necondiționat.
“ Nu știu ce m-aș fi făcut sau când îmi mai reveneam dacă nu îl găseam pe domnul Oșean. Dânsul a fost salvarea mea. Pe lângă faptul că am stat împreună cu familia pe toată perioada recuperării, a fost sprijinul psihic de care aveam nevoie. Am fost foarte demoralizată. A fost cea mai grea perioadă din viața mea. Pot spune că familia Oșean a devenit a doua familie, iar pe această cale aș vrea să le mulțumesc încă odată pentru tot ce au făcut pentru mine.”
Poză făcută de https://web.facebook.com/bogdan.hermann88
Uneori toate aceste întâmplări ne ajută să evoluăm, să devenim mai puternici și să ne dorim mai mult de la noi. Pentru Mădălina toată această întâmplare a ajutat-o să înțeleagă mai bine ce își dorește și unde vrea să ajungă. A trecut prin momente dificile. După recuperare nimic nu mai mergea. Îi era greu să accepte cât de jos este. Antrenamentele mergeau foarte rău, iar rezultatele la competiții nu erau deloc favorabile. Nu știa cum să abordeze situația și să nu se lase copleșită de toate aceste evenimente. Cu timpul, a înțeles că răbdarea este singura soluție. Muncea și muncește zi de zi alături de colegii ei și domnul antrenor Avram pentru a reuși să ajungă unde și-a propus. Fără susținerea lor este sigură că nu ar fi reușit să revină. Este fericită să fie din nou competitivă. Simte că mai are mult de muncă până o să revină la forma avută înainte de accidentare, dar cât timp este sănătoasă, va munci zi după zi, lună după lună și an după an până când visul ei va deveni realitate.
