Într-o lume modernă, în care tehnologia este la ordinea zilei, tot mai multe persoane ignoră beneficiile unui stil de viață activ. Mișcarea efectuată în mod constant, îmbunătățește buna dispoziție și te ajută să devii mai eficient, iar când vine vorba de alergare, nu contează cât de încet alergi deoarece cel mai important este cât de departe îți dorești să ajungi.
Pe 13 ianuarie lansam, împreună cu prietenii noștri de la Kvantum Sport, distribuitor oficial al Under Armour în România un program prin care căutam patru alergători începători (două fete și doi băieți) care să termine primul lor semimaraton.
Pe 19 ianuarie, îi anunțam pe cei 4 ambițioși și curajoși care m-au cucerit cu determinarea, dar mai ales cu motivațiile lor.
Programul #PotSaZbor #dela1la21 este tot mai aproape de ziua cea mare, ziua când vom afla dacă cele aproape 4 luni de pregătire au fost suficiente pentru cei 4 alergători. A fost un drum lung, cu multe obstacole, dar cu o dorință arzătoare din partea tuturor de a nu renunța indiferent de situație.
Pentru Eliza Vlădescu, alergarea primului semimaraton pare în continuare o țintă nebună, pe alocuri imposibil de atins. Cu toate acestea, va continua să lupte până la capăt. Nu știe cum se va descurca în ziua cursei, dar în primul rând își dorește să se bucure de alergare și de experiență.
“Nu pot spune că sportul a devenit o pasiune pentru mine, dar sunt sigură că voi continua să fac mișcare. Încă nu știu sub ce formă va fi, dar voi include în programul săptămânal timp pentru așa ceva. Acesta a fost și unul dintre motivele principale pentru care am vrut să intru în acest program, și anume să am o structură clară de activitate fizică, care să mă ajute prin forța repetiției să continui într-o formă sau alta și după ce programul va lua sfârșit.”
Iubirea pentru alergare sau pentru sport se naște prin forța repetiției, exact cum Eliza ne-a mărturisit. Doar cei care reușesc să depășească acele momente critice vor ajunge să se bucure cu adevărat de beneficiile mișcării.
Uneori, dorința de a renunța este mai puternică decât dorința de a continua. Mereu va exista o luptă continuă între psihicul și corpul tău, iar în cele din urmă doar tu ești cel care hotărăște care dintre cele două va avea de câștigat. La fiecare antrenament, Eliza a învățat câte o lecție. Încă nu știe cum să gestioneze toate acele momente când mintea îi spune că este suficient, că ar fi cazul să se oprească, dar își dorește să lucreze din ce în ce mai mult cu ea, iar la un moment dat să reușească să depășească mai ușor momentele în care simte să renunțe.
“Oricât de greu este fizic, am descoperit că în alergare, cea mai mare provocare ține de partea mentală. Chiar și când ai o zi bună, în care corpul poate susține efortul, partea mentală care chestionează de ce supui corpul la acest efort, nu dispare, iar gândul că te-ai putea opri oricând, te însoțește permanent.”
În cele 3 luni de pregătire, Eliza a reușit să alerge puțin peste jumătate din distanța care trebuie parcursă în ziua semimaratonului. Nu știe dacă este bine sau rău, dar simte că în momentul de față acesta este potențialul ei. Încă nu s-a gândit cum va aborda cei 21 de kilometri, sau care va fi strategia din ziua respectivă, dar speră că va avea alături de ea comunitatea 321sport, care să o ajute să depășească momentele critice. A descoperit că în echipă totul este mult mai ușor, iar cel mai bun coechipier este în continuare soțul ei, care o susține necondiționat și se antrenează cot la cot cu ea. Este sigură că fără ajutorul lui, toată această perioadă ar fi fost mult mai dificilă.
Sportul întotdeauna a reprezentat o provocare pentru Eliza, iar această experiență speră să fie doar începutul unui nou capitol. A învățat că indiferent de provocările întâmpinate, mereu trebuie să existe plăcerea de a continua și de a te bucura de ceea ce faci.
“Indiferent de circumstanțe, sportul trebuie făcut din plăcere, chiar dacă nu este un antrenament perfect și nu reușesc să îmi ating potențialul, obiectivul meu principal este să fac mișcare. Trebuie să conștientizez că nu sunt sportivă de performanță, iar ținta mea finală este să mă bucur de fiecare pas în alergare. În cele din urmă, în viață este indicat să faci și lucruri care să nu le măsori cu indici de performanță.”
Uneori, Eliza abia așteaptă să treacă această perioadă, dar în același timp este conștientă că îi va lipsi obligativitatea de a ieși la un antrenament structurat. Nu s-a putut bucura foarte mult de vibe-ul pozitiv al comunității deoarece în momentul de față este foarte dificil pentru ea să poată alerga în ritmul lor. Speră ca acest proiect să o ajute să continue ceea ce a început, iar în viitorul apropiat, alergarea să devină un hobby care să îi schimbe complet viața.
Fotografii articol: Radu Restivan / The Sports Architects / 321sport
