Comunitate, prietenie, motivație, continuitate, loialitate, apartenență sunt câteva dintre valorile care stau la baza a ceea ce astăzi înseamnă o adevărată cultură de running, cultură ce întruchipează perfect noțiunea de artă stradală. Cu alte cuvinte, este vorba de 321sport, o comunitate de oameni care respiră neîncetat aceeași pasiune pentru alergare.
321sport și-a început povestea în 2015, cu o mână de oameni, care încet, încet s-a transformat într-o adevărată comunitate de alergători ce scriu astăzi istoria celei mai mari comunități de alergători din România.
Începutul unui drum frumos în alergare
Flavia Matei are 30 de ani și este originară din Petroșani, Județul Hunedoara, dar locuiește în București din 2009 când a venit la facultate. “În prezent, îmi ocup(ã) tot timpul un omuleț de 11 luni, deci sunt full-time mom, dar înainte de asta, eram Marketing Manager la SmartDrinks.ro și îmi plăcea să beau vin. :)”
În copilărie, Flavia era un copil energic, căruia îi plăcea să încerce și să învețe tot felul de activități noi.“Îmi plăcea mult să mă cațăr, să fac acrobații pe bara de covoare din fața blocului în timp ce mă visam la paralele. Alergam toată ziua, iar când am mai crescut, adică de pe la 8 ani încolo, am început să fac sport puțin mai controlat, dar nimic aprofundat. Am învățat bazele în gimnastica aerobică, schi și chiar puțin handbal.”
Poză făcută la: https://retezat.skyrace.ro/
În ceea ce privește alergarea, Flavia a început să alerge prima oară în primăvara lui 2014, când își făcuse un obicei din a alerga dimineața devreme în weekend, pe fondul unei insomnii care o făcea să fie mult mai matinală decât își dorea. Se trezea foarte devreme și se confrunta cu un sentiment tare ciudat, ca și cum o strângeau pereții în casă și cum afară era soare și un aer plăcut și răcoros de primăvară, simțea nevoia să iasă și să se bucure de natură. Cu toate astea, avea nevoie de o țintă, de un oarecare plan care să-i dea un motiv să iasă, așa că și-a propus sa meargă în parc cu scopul de a alerga. “Mergeam de ceva timp la sală și mișcarea îmi dădea o stare de bine, deci mi s-a părut o idee bună să-mi încep așa zilele: făcând mișcare. În plus, era atât de simplu să mă îmbrac cu orice haine de sport aveam la îndemână și să ies să alerg. Cred că ăsta e unul dintre factorii care atrag mulți oameni la alergat, faptul că nu ai nevoie de mare lucru ca să alergi în afară de voință, cel puțin până prinzi microbul și îți dai seama că nu mai poți să alergi dacă nu ai pantofii ăia nou lansați de 200 euro perechea :).”
Cum este să faci parte din istoria unui asemenea fenomen ca 321sport?
Flavia nu a alergat prea mult de una singură deoarece la scurt timp de la primii săi pași în alergare, a aflat de 321sport și s-a alăturat comunității. Cum a început totul? Ei bine, Flavia îl știa pe Radu Restivan într-un mod vag, mai exact din online. Așa a văzut și video-ul cu intenția lui Radu de a crea o gașcă de alergare, moment în care s-a gândit: De ce nu? Ține minte că Radu lansase atunci un fel de call to action prin care oferea și una sau mai multe înscrieri la Bucharest Half Marathon, dar pe atunci, Flavia nu avea planuri de a participa la competiții și nici nu era genul de om de pe social media care obișnuiește să participe la toate concursurile care îi ies în cale.
Prin urmare, a dat pas acelei oportunități, însă i-a rămas în minte ideea de comunitatea de alergători. Așadar, nu a mai trecut mult și s-a alăturat comunității 321sport. “La momentul respectiv aveam nevoie de un factor de motivație pentru a relua alergarea pe care o pusesem pe pauză în timpul iernii. Îmi doream să reiau acest obicei, dar nu reușeam să fac primul pas. E unul dintre momentele pentru care mă felicit și acum, că nu am lăsat rușinea sau timiditatea sau teama de penibil sa mă împiedice din a ieși pe 14 februarie la un date de alergare cu niște străini.”
Astăzi, după câțiva ani buni de la primul său contact cu alergarea îi place să spună că face parte din istoria 321sport și pe bună dreptate. Flavia a fost prezentă la alergările 321sport chiar de la înființarea comunității, mai exact de la alergarea cu numărul doi, iar începând din acea zi, o bună perioadă a fost nelipsită de la antrenamentele cu gașca. Întâi de la alergările din weekend din Parcul Tineretului și IOR, iar apoi la alergările de marți seara din Herăstrău.
“Încă păstrez vii amintirile serilor de marți! Sigur că erau seri în care eram foarte fresh și energizată, dar aveam și seri în care eram obosită și fără vlagă. Important e că eram acolo. Cred că și despre asta e vorba. Cu toții avem zile mai grele și zile mai ușoare, nopți în care am dormit bine sau nopți în care nu prea ne-am odihnit, dar promisiunea față de noi înșine în primul rând, și apoi față de oamenii din comunitate, era mai importantă decât toate celelalte lucruri care mă trăgeau către casă, canapea sau Netflix.”
Trecerea către rolul de antrenoare în comunitatea 321sport
Odată cu trecerea timpului, Radu și-a dorit din ce în ce mai mult să introducă pe lângă alergările clasice și componente adiacente alergării, precum încălzirea, stretching-ul, și exercițiile de forță. Totodată, comunitatea lua amploare, așadar a devenit necesară implicarea mai multor oameni în roluri de coordonare. Flavia era nelipsită de la antrenamente, făcea parte din “garda veche” și reușise să lege o prietenie apropiată cu Radu, iar toate acestea au dus la desemnarea sa în rolul de antrenor în comunitate.
Privind în urmă, Flavia realizează că deși i-a plăcut foarte mult perioada în care a fost antrenoare, toată experiența a fost o adevărată provocare pentru ea. “Sunt o persoană sociabilă, dar nu atât de extrovertită, mai ales în grupuri mari. Deci eram total în afara zonei mele de confort.”
Flavia a urmat și absolvit alături de Radu cursuri de certificare în fitness și functional training, dar chiar și așa, în tot acel timp crede că a suferit în secret de sindromul impostorului. “Simțeam că deși îmi place ce fac și am un talent nativ la asta, nu mă califică nimic pentru a-i coordona pe cei din jur. Nu știu cat s-a văzut asta sau cât au simțit cei care veneau atunci la antrenamente.”
Poză făcută la Brasov International Marathon
Ce e mai frumos decât să descoperi lumea în pași de alergare, alături de oameni dragi?
Cea mai mare distanță pe care Flavia a alergat-o vreodată este distanța unui maraton, mai exact, aceea de 42.195 kilometri pe care a parcurs-o de trei ori la competiții în Amsterdam, Barcelona și Varșovia. Cu alte cuvinte, alergarea a învățat-o pe Flavia foarte multe lucruri valoroase, i-a adus experiențe la care înainte poate nici nu visa, prieteni și oportunitatea să descopere lumea în pași de alergare, alături de oameni dragi. Pe parcursul a celor cinci ani, Flavia a adunat foarte multe clipe de neuitat, spre exemplu, își amintește cu drag de faptul că evenimentele erau pentru ea mereu un motiv de bucurie și de emoție. Îi plăcea ideea de deplasare în gașcă, dar avea și destul de multe emoții pentru competiția în sine pentru că își propunea de obicei să se descurce mai bine decât o făcuse înainte. “Cert e că indiferent de cum mă simțeam în ziua competiției, urma să am pe cineva alături din gașca 321sport, iar asta era reconfortant. Chiar și mie mi se aplica principiul: leave no man behind, pentru că nu am făcut niciodată vreo performanță în alergare și uneori simțeam că nu e neapărat ziua mea cea mai bună, dar știam că întotdeauna voi ajunge cu bine la finish, având suportul echipei.”
20 de luni fără alergare
În prezent, Flavia nu a mai alergat de 20 de luni, iar punerea alergării pe pauză s-a întâmplat fără intenție. Totul a început în perioada în care își planifica nunta, a urmat o perioadă în care a fost plecată în luna de miere, iar la scurt timp după ce s-a întors, a aflat că este însărcinată. “Nu plănuiam sa renunț la alergare pe perioada sarcinii, ba chiar m-am și înscris la cursa de 10 kilometri din cadrul Bucharest Marathon, dar pur și simplu simțeam că mă sufoc de fiecare dată când încercam să alerg chiar și câteva sute de metri. Era ca și cum toată capacitatea pulmonară dezvoltată în timp s-a evaporat într-o secundă.”
Chiar dacă alergarea nu mai era o opțiune pentru Flavia, nu a vrut să renunțe complet la sport, așa că s-a rezumat la exerciții mai statice până în luna a 7-a de sarcină, când pandemia ne-a închis pe toți în case.
În prezent, își dorește și își propune să se reapuce de alergare, dar spune că momentan îi e cam greu să se coordoneze cu alergarea din noua postură de mamă și recunoaște că îi e puțin teamă de faptul că trebuie să o ia de la zero. “Ora 19:00 pentru mine s-a transformat în ora de băiță și pregătirea de culcare. Cred că mai durează câțiva ani până să pot lipsi de acasă la acea ora. :))”
Înainte să se apuce de alergare nu realiza ce impact pozitiv poate avea alergarea în viața cuiva, însă acum, de când nu mai aleargă, poate observa foarte clar cu cât de multe beneficii venea alergarea în viața de zi cu zi. “Simt lipsa activității fizice, deși în curând o să mă alerge cel mic de n-o să pot tine pasul cu el :). Mi-e dor să fac mișcare, să ies seara din casă și să iau metroul până la Aviatorilor, unde mă aștepta un grup mare de oameni. Mi-e dor să ne îmbrățișăm și să povestim în timp ce dăm o tură de lac.”
Pentru Flavia, alergarea a început dintr-o nevoie de relaxare și de deconectare de la provocările zilnice, dar ulterior alergarea s-a transformat pentru ea într-o poveste frumoasă despre pasiune, prietenie și depășirea limitelor.
