Chiar dacă știm cât de important este sportul în viața de zi cu zi, de cele mai multe ori ne este foarte greu să facem acel prim pas care să ne scoată din zona de confort.
Pentru mine, sportul reprezintă ambiție, respect, bucurie, dragoste, prietenie, eleganță, toleranță, unitate. Sportul reprezintă un vis ce-mi va dăinui în suflet pentru tot restul vieții. Este o pasiune fără de care viitorul meu nu ar avea niciun sens.
Dincolo de pasiune, în ceea ce privește sportul de performanță, acesta te învață să fii natural și inventiv, muncitor, cinstit, o persoană care mereu își dorește mai mult de la ea. Sportul te pregătește pentru viață și pentru momentele dificile, te face să fii de neclintit în momentele critice și mediator și mentor al propriilor aptitudini și calități.
Săptămână de săptămână am plăcerea să vă fac cunoscute cât mai multe povești din spatele sportivilor de performanță și nu numai. Poate de multe ori v-ați întrebat care este programul unui sportiv, cum reușește să rămână motivat chiar și atunci când nu are un obiectiv bine stabilit, care sunt problemele lui, temerile sau cum își petrece timpul liber.
Astăzi a sosit momentul să aflăm povestea unei persoane foarte muncitoare și dedicate sportului de performanță. O persoană sufletistă și ambițioasă care luptă în fiecare zi pentru ceea ce își dorește. Ne cunoaștem de foarte mult timp, am participat la multe competiții și de fiecare dată m-a impresionat prin atitudinea ei. Andreea e o persoană timidă, dar cu un suflet mare, care nu și-ar dori niciodată să te deranjeze. Pe deasupra, este o tânără talentată care își dedică majoritatea timpului sportului de performanță.
Andreea se antrenează zilnic, iar în majoritatea timpului, are câte două antrenamente pe zi. În timpul liber reușește să se dedice cititului, vizionării anumitor filme sau documentare, iar când are energie și voie bună îi place să facă drumeții pentru a se bucura de frumusețea naturii.
Sportul de performanță i-a schimbat viața
Viața ei s-a schimbat în totalitate după ce a început practicarea sportului de performanță. A avut ocazia să petreacă mai mult timp cu ea, să învețe cum să facă față unor situații banale, să aprecieze fiecare victorie și să se bucure de reușita celor din jur. Sportul a călit-o și a ajutat-o să devină persoana care este astăzi.
A început cu sportul la o vârstă fragedă, iar prima ei pasiune a fost handbalul. Ar fi putut călca pe urmele Cristinei Neagu, dar a ales să renunțe și să se dedice complet atletismului deoarece simțea că locul ei este în lumea atleților și nu s-a înșelat.
Originară din comuna Bumbești, Pițic, Andreea a interacționat pentru prima dată cu alergarea în liceu când a fost selecționată să participe la Cupa liceelor. Talentul ei nu a trecut neobservat. Domnul antrenor Ion Bură, un descoperitor de talente a remarcat-o imediat. După concurs a mers să discute cu ea și i-a propus să înceapă practicarea sportului de performanță. Andreea nu a stat nicio secundă pe gânduri și a acceptat. Astfel, a început un nou capitol în viața Andreei.
Adevărul este că la început și-a imaginat cu totul altfel acest nou capitol, dar ușor, ușor a realizat că devine prizoniera propriei persoane și a sportului de performanță.
Știa că sportul presupune multă muncă și seriozitate și nu se temea de acest lucru deoarece este o fată ambițioasă care mereu își dorește mai mult de la ea. Presiunea antrenamentelor devenea un chin. Mereu era într-un stres continuu. Nu conta cum se simțea, antrenamentul trebuia să fie antrenament. Îi lipseau multe lucruri: comunicarea cu antrenorul, încurajările, o apreciere după un antrenament reușit sau o discuție după unul eșuat. Cu alte cuvinte, își imaginase cu totul altfel viața de sportiv.
Își dorea să se bucure mai mult de competiții, să aibă timp să facă ce îi place, să își exprime opiniile, dar din păcate duritatea antrenorului o făcea să devină din ce în ce mai închisă în ea. Îi era teamă să comunice cu cei din jur, îi era frică să nu supere pe cineva, iar viața ei începea să se transforme într-un calvar. Nu reușea deloc să se regăsească. Tot timpul trăia cu teama că va face ceva greșit sau că nimic din ce își dorea să facă nu era bine. Își pierduse încrederea în sine.
Mereu era comparată cu ceilalți colegi din grupă. Simțea că nu este apreciată. Ajunsese în punctul în care trebuia să facă o schimbare majoră, dar îi era frică. Era singură în acest joc și se temea. Nu avea încredere în nimeni. Îi era teamă de incertitudinea pe care o va aduce această schimbare, de reacția antrenorului, dar și de cum va reuși să gestioneze această nouă viață.
Susținerea familiei a ajutat-o să facă schimbarea
Chiar dacă se vedeau foarte rar, familia a susținut-o necondiționat. I-au insuflat că înainte de orice trebuie să își găsească liniștea și fericirea. Să meargă acolo unde se simte apreciată și înconjurată de oameni frumoși. Să nu lase pe nimeni să decidă asupra viitorului ei și că ea este singura persoană care știe cel mai bine ce decizii să ia și cum își dorește să trăiască. Toate aceste sfaturi au ajutat-o pe Andreea să ia decizia potrivită.
Deși nimeni nu ar fi crezut că va avea tăria de caracter să plece și să înceapă o nouă viață departe de locul în care nu se mai regăsea, am fost plăcut surprinsă să aud că a reușit să se mute la Bacău la doamna antrenoare Cristina Alexe.
Acum, după o lungă perioadă de timp, Andreea a reușit să se acomodeze, să se liniștească, să își depășească temerile și frica de necunoscut și că cineva ar putea să îi facă rău. Este sigură că a fost cea mai bună decizie din viața ei. A fost o perioadă grea, dar s-a bucurat de sprijinul antrenoarei și al colegilor de antrenament care au susținut-o și i-au arătat cât de frumos este să faci sport și să te simți liberă.
Sportul de performanță, înainte de orice, trebuie făcut din plăcere. Ai nevoie de liniște și multă susținere, atât din partea familiei, cât și a antrenorului pentru a reuși să performezi la capacitatea ta, dar cel mai important este să ai libertatea de a decide asupra prezentului, dar și viitorului tău. Trăim într-o perioadă care ne permite dreptul la libera exprimare, fără a ne fi îngrădită libertatea. Chiar dacă uneori ne lipsește tăria de caracter pentru a începe de la zero, iar teama de incertitudine este mai puternică decât dorința noastră de a schimba ceva, trebuie să ne gândim că nu are cum să fie mai rău decât în locul în care ne aflăm. Timpul trece foarte repede și este păcat să nu trăiești frumos în fiecare zi.
Andreea este exemplul că merită să facem o schimbare atunci când viața pe care o ducem nu ne mai oferă satisfacție și ne trage în spate și de asemenea, că schimbarea îți va aduce liniștea și bucuria la care mereu ai visat, iar eu mă bucur să descopăr o nouă Andreea Pîșcu, mult mai veselă și comunicativă.