Eliza Vlădescu, tot mai aproape de ziua cea mare

Sportul înseamnă sănătate fizică și psihică, iar alergarea este una dintre cele mai accesibile metode de care dispui pentru a începe să faci mișcare. Chiar dacă majoritatea persoanelor așteaptă momentul potrivit pentru a începe, de cele mai multe ori acesta apare odată cu dorința ta de a face o schimbare.

Oare câți dintre noi suntem dispuși să ieșim din starea de confort, să ne ridicăm de pe canapea și să facem ceva benefic pentru sănătatea noastră? Momentul perfect nu va veni niciodată până când nu vei încerca. Abia după ce vei începe să alergi, vei reuși să înțelegi starea de bine pe care ți-o oferă alergarea, sentimentul de libertate, dar și energia pozitivă pe care o ai după timpul petrecut doar cu tine și gândurile tale.

Pe 13 ianuarie lansam, împreună cu prietenii noștri de la Kvantum Sport, distribuitor oficial al Under Armour în România un program prin care căutam patru alergători începători (două fete și doi băieți) care să termine primul lor semimaraton.

Pe 19 ianuarie, îi anunțam aici pe cei 4 ambițioși și curajoși care m-au cucerit cu determinarea, dar mai ales cu motivațiile lor.


Astăzi a venit momentul să povestim despre Eliza, despre cum s-a descurcat în această perioadă, ce probleme a întâmpinat, cât de greu a fost pentru ea să se antreneze pentru un semimaraton și de câte ori s-a gândit să renunțe.

Pentru Eliza, această perioadă a fost una plină de încercări, cu suișuri și coborâșuri, cu momente care au dus-o pe cele mai înalte culmi, dar și clipe de deznădejde și suferință. Au fost foarte multe momente când s-a gândit să pună punct acestui proiect. Durerile și febra musculară sunt nelipsite din programul ei zilnic, iar pe deasupra, o problemă mai veche la genunchi s-a reactivat odată cu începerea mișcării. Chiar dacă acestă situație este frustrantă deoarece nu o lasă să se bucure liniștită de alergare, Eliza este hotărâtă să nu renunțe. Nu și de această dată! Vrea să își depășească limitele, să își demonstreze că se poate.

A început cu mult entuziasm antrenamentele “Cu toții cred că am avut șansa să trăim bucuria aceea de copil care crede că va fi cândva Superman, în cazul meu Superwomen, bineînțeles, dacă voi reuși să alerg 21 de kilometri. Cea mai mare provocare nu este la început, ci apare treptat, când simți cum acest sentiment de entuziasm începe să dispară din cauza problemelor pe care le întâmpini pe parcurs.”

Chiar dacă este puțin îngrijorată din cauza acestor probleme de sănătate, nu are de gând să renunțe la antrenamente. A descoperit că cel mai important este să ai continuitate. Este sigură că în cele din urmă va reuși să depășească și aceste momente dificile. Eliza știe că toate aceste impedimente fac parte din joc, iar la sfârșit cel mai puternic va câștiga. Este optimistă că va reuși să câștige!

Până să apară durerea, reușea să iasă în mod constant la alergare, de 3 ori pe săptămână, însă când problemele la genunchi au început să apară, a realizat cu adevărat că acest drum nu va fi deloc ușor. Ulterior, s-a adăugat și frica de ce se poate întâmpla în viitor, incertitudine pe care ea nu o poate controla, din acest motiv, chiar dacă situația nu era atât de gravă, gândurile Elizei deja s-au dus departe. Se vedea operată și imobilizată pe un pat de spital ratând cu totul șansa de a duce la bun sfârșit acest proiect. Își dorește și face tot ce poate ca să nu renunțe, iar ca să nu fie obligată de propriul corp să o facă, a hotărât să rărească antrenamentele pentru a oferi cât mai mult timp de refacere organismului. În momentul de față se află în graficul reușitei. Până acum a alergat puțin peste 10 kilometri, dar nu este întocmai ceea ce își dorește. Cu toate că progresul este vizibil, încă nu este mulțumită de evoluția ei. Ar vrea să poată alerga mai rapid și mai mult, dar nu se descurajează deoarece este conștientă că are nevoie de timp pentru a reuși să își îndeplinească obiectivul.

Uneori are impresia că nu va reuși. Simte că este un drum fără ieșire în care nu se întrevede lumina de la capătul tunelului, dar totodată această incertitudine o ajută să se poată concentra mai mult pe călătorie și nu pe destinație. Fiecare antrenament este o luptă continuă cu durerea fizică și psihicul care îi șoptește în fiecare secundă să renunțe, dar în cele din urmă entuziasmul și dorința de autodepășire sunt câștigătoare.

În fiecare zi și săptămână Eliza duce această luptă cu ea însăși, cu psihicul și corpul ei. Este conștientă că acest drum o să fie din ce în ce mai greu, deoarece de la săptămână la săptămâna distanța crește, la fel și minutele de antrenament în care trebuie să nu se dea bătută.

Fotografii articol: Radu Restivan / The Sports Architects / 321sport

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu