Dacă te-ar întreba cineva ce reprezintă sportul în viața ta, ce i-ai răspunde?
Pentru mine sportul, sau mai bine spus, alergarea reprezintă totul. Este o pasiune, un stil de viață, un mod de a trăi diferit în fiecare zi. Iubesc sportul acesta și nu îmi pot imagina restul vieții mele fără mișcare.
Am început să practic atletismul de mic copil, iar de atunci, sportul face parte din viața mea neîncetat. Când mi-a fost greu, alergarea a fost salvarea mea. Când am fost fericită, alergarea m-a ajutat să duc bucuria la cote maxime. Sportul m-a ajutat să îmi formez caracterul și să ajung persoana care sunt astăzi.
Cu toții știm că viața de sportiv este scurtă, tocmai de aceea, fiecare antrenament este o nouă șansă pentru a ajunge mai aproape de visul tău, fiecare săptămână îți aduce noi experiențe, iar fiecare competiție este o motivație în plus.
2020 a fost un an dificil pentru toată lumea. Am avut parte de momente tensionate pe care nu știam cum să le gestionez, m-am confruntat mai mult ca oricând cu teama de necunoscut și mai ales cu neputința de a face ceva util pentru a avea grijă de cei dragi. Am trăit într-un stres continuu, am învățat să apreciez mai mult ceea ce contează cu adevărat, dar cel mai important, am avut șansa să realizez cât de mici suntem într-o lume atât de mare și imprevizibilă.
Credits: Red Bull Content Pool / Mihai Ștețcu
Din punct de vedere profesional, 2020 nu a fost deloc cum îmi imaginasem la sfârșitul lui 2019. Deși pregătirea de iarnă a decurs conform planului și mă aflam într-o formă foarte bună, toate obiectivele mele s-au schimbat, sau mai bine zis, s-au anulat.
Sunt o persoană foarte organizată. Îmi place să îmi stabilesc din timp calendarul competițional, dar mai ales obiectivele sezonului, iar 2020 m-a făcut să trăiesc într-un haos total. Competițiile se anulau, iar viitorul era foarte incert. A fost o perioadă când nu știam cum să mă antrenez sau cum aș putea să nu dau greș în ceea ce privește abordarea pregătirii. Probabil cu toții am trecut prin aceste momente.
Dacă la începutul anului am fost dezamăgită și dezorientată, cu timpul am învățat să ma acomodez cu ideea că nu va mai exista un sezon competițional și să încep să realizez care sunt avantajele unui asemenea an. A fost pentru prima dată când am avut șansa să fac exact ce îmi place, să descopăr cât mai multe trasee necunoscute, să explorez zone noi și să mă bucur de frumusețea munților noștri fără presiunea unei competiții. Am avut șansa să realizez toate acele challenge-uri pe care le amânam de foarte mult timp și pe care, cu siguranță, nu le-aș fi realizat dacă aveam un sezon competițional.
Credits: Red Bull Content Pool / Mihai Ștețcu
Am continuat să mă antrenez zi de zi, poate uneori mult mai intens decât era cazul, dar în cele mai îndepărtate gânduri ale mele, dorința de a mă afla la startul unei competiții era mai puternică ca niciodată. Îmi doream să fiu pregătită în orice moment dacă situația avea să se schimbe, iar sezonul competițional urma să se redeschidă.
Această șansă a apărut, dar, din păcate o accidentare care avea să mă țină departe de alergare mai bine de șase săptămâni a încheiat sezonul competițional pentru mine înainte ca acesta să înceapă. A fost frustrant, a fost dezamăgitor, dar face parte din cariera unui sportiv.
FĂGĂRAȘ MOUNTAIN CHALLENGE și LA COTA 10000 au reprezentat sursa mea de energie și motivația de a mă menține într-o formă cât mai bună. Au fost provocările care mi-au demonstrat că nimic nu este imposibil când crezi în tine și în visul tău. Pregătirea pentru cele două challenge-uri a fost total diferită, dar amândouă au reprezentat același obiectiv: depășirea limitelor.
Credits: Red Bull Content Pool / Mihai Ștețcu
FĂGĂRAȘ MOUNTAIN CHALLENGE va rămâne cu siguranță unul dintre proiectele mele de suflet. Pe lângă faptul că a fost realizat în munții Făgăraș, pe un traseu foarte drag mie: Piscul Negru – Vârful Lespezi – Vârful Cornul Călțunului – Vârful Negoiu cu sosire la Lacul Călțun, acest proiect evidențiază cu exactitate ce înseamnă skyrunning-ul. Acest traseu se face, în mod normal, în 7-9 ore de mers. Obiectivul meu a fost sub 2h și 10 minute. Aveam un record personal de 1h și 3 minute pe traseul Piscul Negru – Vârful Lespezi, ceea ce conform strategiei mele nu era greu să îmi îndeplinesc obiectivul de a termina traseul în timpul menționat. Ziua de 23 de iulie mi-a demonstrat că niciodată calculele de acasă nu se potrivesc cu cele din ziua obiectivului. M-am simțit excelent de la primul pas. Mi-am dorit și am muncit până la final să îmi îndeplinesc visul de a face un nou record personal pe acest traseu. Ce-i drept, timpul înregistrat m-a surprins și pe mine, dar știam că voi reuși să îmi îndeplinesc obiectivul din momentul când am ajuns pe Vârful Lespezi în 59 de minute. Acela a fost impulsul care m-a făcut să îmi doresc și mai mult să alerg tot traseul sub 2h. Îmi amintesc și acum bucuria momentului când am oprit ceasul la 1h și 52 de minute. Am trăit o experiență unică alături de echipa Red Bull, care m-a susținut și a crezut în mine în fiecare moment.
Credits: Red Bull Content Pool / Mihai Ștețcu
10000 de metri diferență de nivel în 5 zile sună puțin a nebunie, dar de ce nu? Așa a început provocarea LA COTA 10000. Trebuie să recunosc că nu știam ce mă așteaptă când m-am înscris în acest proiect. Știam cum este să aduni 5000m în două zile, dar 10000m în 5 zile era cam mult. Am început entuziasmată si cu multă energie proiectul. L-am terminat la fel de entuziasmată, dar fără pic de energie. În schimb am reușit să întâlnesc foarte mulți oameni faini, să leg prietenii și să descopăr frumusețea munților noștri. LA COTA 10000 m-a ajutat să îmi demonstrez încă o dată că nimic nu este imposibil când ai echipa potrivită lângă tine. Cu siguranță este o experiență pe care mi-aș dori să o repet.
Ce m-a învățat 2020?
Pot spune că a fost un an în care am reușit să fac tot ce mi-am propus cu mult timp în urmă, un an în care am avut timp să meditez și să mă gândesc la toate greșelile făcute de-a lungul carierei. Am avut timp să mă documentez despre cum pot deveni o variantă mai bună a mea și despre ce îmi doresc cu adevărat să obțin în anii ce vor urma. Această perioadă m-a făcut să realizez cât de mult îmi lipsesc competițiile. Știu că de acum înainte voi trăi intens fiecare start, mă voi bucura mult mai mult de fiecare alergare și voi aprecia mult mai mult toate rezultatele obținute.
Abia aștept momentul în care vom fi din nou cu adevărat liberi și ne vom putea bucura de fiecare competiție cel puțin la fel de tare cum o făceam înainte de pandemie.
