E foarte ușor să judeci o persoană fără să o cunoști, iar noi oamenii, avem tendința să ne creăm o anumită părere despre un om, fără să îl cunoaștem în realitate sau fără să fi schimbat vreodată două vorbe cu el. Viața noastră ar fi atât de frumoasă dacă am învăța să ne apreciem mai mult unul pe celălalt și să ne bucurăm cu adevărat pentru reușitele celor din jurul nostru.
În timp ce ofeream trofee câștigătorilor la competiția Red Bull Outrun the Lift, am avut ocazia să îl întâlnesc pe Tibi Ușeriu. Trebuie să recunosc că până atunci, citisem foarte multe articole despre el, dar niciodată nu îl întâlnisem personal, așa că în acea zi m-am bucurat să descopăr un om foarte modest și sociabil. Tibi este o persoană care mereu și-a dorit să demonstreze că povestea lui este despre schimbare, despre impactul pe care îl are o mentalitate puternică și despre dorința de a promova frumusețea acestei țări.
Pentru cine nu știe, de câțiva ani, Tibi Uşeriu conduce, alături de fratele său Alin, Tăşuleasa Social, una dintre cele mai importante organizații nonguvernamentale din România dedicate protejării mediului înconjurător. De-a lungul timpului, li s-au alăturat 25.000 de oameni pentru unele dintre cele mai dificile acțiuni de voluntariat. Printre acestea, s-a aflat și Via Maria Theresia, un drum străvechi prin Munţii Călimani construit în vremea Imperiului Austro-Ungar și pe care l-au reabilitat. Anual, se desfășoară acolo una dintre cele mai respectate competiții de ultramaraton din Europa de Est.
6633 Arctic Ultra și Via Transilvanica sunt doar două din proiectele care îl definesc pe noul Tibi Ușeriu. Da, ați citit bine, noul Tibi Ușeriu deoarece înainte de toate acestea, Tibi a plătit cu vârf și îndesat pentru alegerile greșite făcute în anii tinereții. Este impresionant să descoperi cum își poate caracteriza într-o singură frază primii 35 de ani din viață:
„În doar 35 de ani, am trăit multe vieţi diferite: copil bolnăvicios terorizat de un tată violent, slugă dată pe vară, pe brânză, adolescent dezorientat visând să ajungă şofer de tir ca să poată fugi de toţi, porcar în armata română, sub comanda unui locotenent diliu, azilant politic în Berlin, holbându-mă la vitrine fără un ban în buzunar, bucătar şi pizzar într-un restaurant italian, muncind până la extenuare, martor într-o galerie de alba neagra din Gran Canaria, bodyguard în familia unui mafiot sârb, tâlhar la drumul mare, furând de la bogaţi, ca Robin Hood, dar nu ca să dau la săraci, fugar prin toată Europa, evadat din două puşcării şi, în cele din urmă, client al unui „stabiliment de lux” din care nimeni nu a reuşit să se furişeze în toată istoria lui de 100 de ani.”
Reabilitarea este un proces foarte greu pe care multe persoane nu reușesc să îl realizeze, de cele mai multe ori revenind la vechile obiceiuri, dar Tibi a reușit să își schimbe viața la 180 de grade.
După ce a revenit în țară, fratele său, Alin Ușeriu l-a așteptat pe aeroportul din București și i-a pus la dispoziție munții din zona Bistriței unde să își poată rostogoli povara, dar și proiectul social – Tășuleasa, în care să se implice. Ultimul lucru pe care și-l dorea, era să își dezamăgească fratele, așa că a încercat din răsputeri să se implice în cât mai multe proiecte și să înceapă o viață normală în care să uite de greșelile trecutului. Nu i-a fost deloc ușor. Coșmarurile îl urmăreau noapte de noapte și îi făceau viața grea, dar cu timpul, Tibi a descoperit o nouă pasiune: alergarea, care i-a adus echilibrul de care avea nevoie și l-a ajutat să scape de demonii care nu îi dădeau pace.
Acum nu mai aleargă de nimeni, ci doar să se depășească pe el însuşi. Tot ceea ce trăieşte ca om liber, e un dar pentru care nu încetează să mulțumească.
Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care și-a dorit să se întoarcă odată și încă o dată, până când a reușit să facă tripla. Tibi a reușit să câștige de trei ori 6633 Arctic Ultra. A vrut să își depășească limitele, să își demonstreze că prima victorie nu a fost doar o simplă coincidență și a reușit. Și-a demonstrat că limitele există doar în mintea lui. 6633 Arctic Ultra este o competiție de anduranță de 566 de kilometri care se desfășoară în zona Cercului Polar, tocmai din această cauză este considerat unul dintre cele mai dificile ultramaratoane din lume.
De ce tocmai această competiție?
“Am simțit că aceasta este provocarea vieții mele! Chiar așa a fost! Am reușit să mă cunosc foarte bine, să îmi testez limitele. Pot spune că este competiția unde m-am regăsit. Nu este ușor să alergi la temperaturi negative mai multe zile consecutive. Corpul tău începe să fie epuizat, să rămână fără resurse după care începi să ai halucinații. Este foarte important cum reușești să treci peste acele momente. Sunt clipe când realizezi că planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din timpul ultramaratonului, iar pentru mine această parte este cea mai fascinantă. Mereu trebuie să fii pregătit să găsești soluții, să te adaptezi”, iar Tibi a reușit să găsească “rețeta perfectă” pentru a gestiona toate acele momente.
Pe mine personal, cel mai mult mă impresionează proiectul la care Tibi și fratele lui Alin Ușeriu lucrează, Via Transilvanica. Acesta va rămâne României pentru totdeauna și cu siguranță o va face cunoscută în lumea întreagă.
Așa cum El Camino din Spania este un traseu de aproximativ 500 de kilometri care poate fi parcurs pe jos, în curând vom avea Via Transilvanica în România care va lega țara de la un capăt la celălalt, dar pe o distanță de 1400 de kilometri. Dacă inițial proiectul avea aproximativ 1000 de kilometri, între timp distanța s-a mărit, deoarece sunt mult prea multe zone superbe în această țară, pe care pur și simplu nu poți să nu le incluzi în proiect.
De unde a apărut această idee?
Iubitor de natură și mișcare, Alin Ușeriu, fratele lui Tibi își petrecea majoritatea vacanțelor mergând pe jos. Pleca de la Tășuleasa și ajungea la Băile Herculane sau spre Ucraina, ori alte zone ale României, dar mereu se confrunta cu aceeași problemă: lipsa traseelor atât între județe cât și între munți. Cum an de an se confrunta cu aceeași problemă, Alin împreună cu restul prietenilor de drumeție s-au gândit: “Cât de fain ar fi să existe un traseu care să lege țara de la un capăt la celălalt”.
De la această idee până la a pune planul în acțiune, nu a durat prea mult timp deoarece în 2017 puneau prima cărămidă în curtea mânăstirii Putna. Astăzi aproximativ 800 de kilometri din cei 1400 din traseul Via Transilvanica sau “drumul care unește”, deoarece așa este supranumit, poate fi străbătut la pas, iar oamenii se pot bucura de o experiență unică. Conform planului, în 2022 va fi montată ultima bornă a acestui traseu la Drobeta – Turnu Severin.
“Traseul este foarte complex! La fiecare kilometru este o bornă de andezit. Andezitul e o piatră naturală, a doua cea mai solidă din zonă, care se fabrică la o carieră de piatră în vecinătatea noastră. Ea vine la noi brută, după care o sablăm cu sigla Via Transilvanica. Fiecare bornă este sculptată de un grup de sculptori de la Facultatea de Arte din Iași. Ei vin aici în tabere și, până acum, au sculptat în jur de 800 de borne. Nu există două borne sculptate la fel, fiecare bornă are sculptura ei cu specificul zonei în care este amplasată.”
La fiecare 20 de kilometri există și posibilitatea de cazare. Aceasta este media pe care o persoană o poate face zilnic fără să se epuizeze și în același timp să se poată bucura de fiecare obiectiv turistic. Traseul nu presupune doar o drumeție prin pădure, deoarece acest lucru ar fi plictisitor. În fiecare județ, traseul trece printr-un loc simbolic, fie un castel cum este în Bistrița, o cetate cum este în Alba Iulia, fie printr-o zonă unde se cultivă vin, ca în Mehedinți. Prin acest proiect se urmărește, pe de o parte, păstrarea tradițiilor, legarea culturii și tot ce se întâmplă în țara noastră, iar pe de altă parte se dorește reînvierea satelor care sunt aproape pustii, dar și un mod prin care sătenii să înțeleagă de ce trec oamenii pe acolo și cum ar putea ei să contribuie la experiența călătorilor.
6633 Arctic Ultra sau Via Transilvanica?
Ambele sunt proiecte de anduranță. Chiar dacă a întâmpinat multe obstacole, nimic nu l-a împiedicat să reușească să obțină rezultatul dorit.
“Pentru mine, personal amândouă îmi sunt la fel de dragi. Am muncit la fel de mult și mi-am dorit să le pot realiza exact cum mi-am propus. Chiar dacă am întâmpinat multe obstacole, am continuat să cred în ceea ce am început. Nimic nu este mai frumos ca un rezultat care să îți aducă multă satisfacție sau ca un proiect la care să știi că ai muncit cu multă dragoste pentru a face cunoscută frumusețea acestei țări.”
Chiar dacă mai sunt 600 de kilometri până la realizarea întregului proiect, putem începe explorarea celor 800 de kilometri. Vom avea mulți ani de acum înainte unde să ne petrecem zilele libere și să ne bucurăm de frumusețea acestei țări, deoarece România descoperită la pas este cu adevărat superbă, iar eu sunt sigură că în curând voi putea participa la o nouă competiție în țara noastră, Via Transilvanica. Sper ca în curând să ajung în zonă și să mă pot bucura de acest nou traseu!
