Viorel Adam, omul care de multe ori își sacrifică propria lui experiență, ca să-i ajute pe alții. Așa l-aș descrie pe Viorel Adam, un om extraordinar de altfel, care a reușit să mă inspire, fără doar și poate, prin bunătatea lui și prin felul în care esența alergării se transmite prin ochii lui.
Pentru el, alergarea nu se referă la performanța de a câștiga trofee sau de a bate recorduri, ci mai degrabă, este despre oameni și despre ce înseamnă să faci acel ceva care te scoate din lumina reflectoarelor, dar care îți oferă în suflet un sentiment inegalabil.
Viorel Adam are 34 ani, iar în viața de zi cu zi lucrează în domeniul bancar, la BRD, într-un departament de cunoaștere a clientelei. În copilărie nu a practicat un sport consecvent. “Doar jucam fotbal în curtea școlii sau în vacanțele de la bunici.” În schimb, ajuns la liceu, era nelipsit de la orele de sport și îi plăcea foarte mult să joace volei și baschet. Ulterior, a luat o pauză de aproximativ 10 ani în care nu a mai făcut sport deloc.
10 ani de pauză, urmați de primii pași în participarea la cele 50 de concursuri
În 2014, Viorel s-a hotărât să readucă sportul în viața sa, așa că a început să meargă la sală, unde activitatea lui preferată era să alerge pe bandă. Nu i-a fost ușor să se apuce după 10 ani din nou de sport, tocmai de aceea, pentru el era foarte important în acel moment să-și păstreze motivația cu care a pornit la drum. Cum a reușit să-și păstreze entuziasmul și consecvența? Ei bine, s-a înscris la prima lui cursă de alergare, mai exact, la un cros de 3 kilometri în parcul Tineretului, care a reușit să-l pună suficient de mult în dificultate cât să simtă că alergarea îl împinge cu adevărat de la spate să se autodepășească constant. “Mi-am dat seama că n-are nicio legătură alergatul pe bandă, cu alergatul pe propriile picioare, într-un spațiu liber, în natură. Abia am reușit să termin cei 3 kilometri. M-am oprit de 2 ori, cred că după fiecare kilometru.”
Poză făcută la https://sportmontan.ro/
După experiența avută la primul său concurs, nu a mai trecut mult, iar luna mai a aceluiași an, 2014, îl găsea pe Viorel la Bucharest Half Marathon, la care se hotărâse să participe cu doar 2-3 săptămâni înainte. Chiar dacă nu mai alergase până atunci mai mult de 2 kilometri fără oprire, a fost suficient de curajos să se înscrie, iar mai departe, odată începută cursa, tot ce a contat au fost adrenalina și entuziasmul pe care atmosfera unui eveniment atât de mare i le-au oferit, căci ele l-au purtat fără oprire pe parcursul celor 10,5 kilometri, într-un timp nesperat de bun pentru Viorel: puțin peste o oră. “M-a impresionat foarte mult atmosfera de la concurs, era foarte multă lume și m-a încântat foarte mult medalia de la final. Era o medalie metalică, uriașă. Acela a fost momentul în care mi-am zis că vreau să mai particip.”
2016, un nou început în sport pentru Viorel
Din păcate, după acest concurs, pentru Viorel a urmat o perioadă în care nu a mai reușit să se mențină consecvent. “De atunci, reușisem să mai particip doar la 2 ștafete: la maratonul din toamna lui 2014 și la cel din toamna lui 2015.“ Chiar dacă o perioadă nu a mai alergat atât de des, Viorel reușise să formeze deja o legătură destul de strânsă cu alergarea, ceea ce nu i-a permis să repete experiența din trecut în care 10 ani a întrerupt orice relație cu sportul. Așadar la început de 2016, Viorel era mai hotărât ca niciodată se se apuce de alergare într-un mod constant, iar nevoia de a avea un anturaj alături de care să alerge și să participe la concursuri era din ce în ce mai mare. A căutat pe internet grupuri de alergare din București, iar printre rezultatele căutării se afla și 321sport. Chiar dacă începuse să urmărească fenomenul și era la curent cu tot ce se petrecea în comunitatea 321sport, amâna momentul în care să se alăture și continua să se antreneze pe cont propriu pentru primul său semimaraton.
Poză făcută la: https://marathon7500.ro/
“Eram înconjurat de multe tricouri mov!” Așa a început povestea lui Viorel Adam în comunitatea 321sport
Venise în sfârșit ziua de 15 mai 2016, cu alte cuvinte, ziua în care Viorel avea să participe din nou la Bucharest Half Marathon, însă de data aceasta era pregătit să alerge pentru prima oară un semimaraton. Venise cu gândul să dea tot ce poate, dar fără să pună presiune pe el, tocmai pentru a putea savura din plin experiența concursului și implicit, satisfacția cu care o astfel de realizare venea la pachet. Chiar dacă fiecare pas pe care-l făcea îl ducea mai aproape de linia de finish, pentru Viorel era mai important ceea ce trăia în prezent. Era înconjurat de o mulțime de oameni care îmbrăcau tricouri mov și care radiau o bucurie nemărginită pentru alergare, lucru care i-a atras imediat atenția și i-au stârnit curiozitatea. S-a uitat mai atent și a realizat că era vorba chiar despre comunitatea 321sport, pe care o admira foarte mult. Nu a mai stat pe gânduri și a profitat de faptul că deși nu era în plan să îi cunoască în acea zi și totodată să alerge cu ei, acest lucru s-a întâmplat. Așa a început să schimbe câteva vorbe cu o parte dintre cei prezenți. Se simțea atât de bine în preajma lor, încât a terminat cursa alături de ei, iar la finalul celor 21 de kilometri era în sfârșit convins că vrea să se alăture comunității 321sport.
Poză făcută la: https://www.bucuresti21km.ro/
Prima seară de marți nu se uită niciodată
Viorel face parte din comunitatea 321sport din iunie 2016, iar în acești cinci ani a reușit să adune foarte multe amintiri de neuitat alături de cei cu care împărtășește aceeași pasiune pentru alergare. Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care Viorel o are de când a început povestea sa în comunitate, cu siguranță este prima seară de marți de la statuie.
“Am ajuns primul în seara aia la statuie și mi-a plăcut că am socializat cu foarte multă lume, deși abia ne cunoscusem. Nu venisem neapărat să-mi îmbunătățesc performanțele în alergare, ci doar ca să alerg împreună cu alți oameni. Mi-a plăcut vibe-ul găștii, că erau mulți oameni diferiți, ieșiți să dea o tură prin Herăstrău și care la sfârșit rămâneau să socializeze. După alergare toată lumea se strângea lângă statuie, în jurul măsuței de hidratare, unde tot timpul oamenii din gașcă aduceau câte ceva dulce sau fructe pentru energizare. La măsuța aia s-au spus multe povești și s-au legat multe prietenii!”
Viorel a fost întotdeauna impresionat de solidaritatea grupului și e foarte recunoscător că face parte din povestea unui grup de oameni diferiți, dar care prin simplul fapt că aleargă împreună și socializează între ei, contribuie la ceea ce înseamnă o adevărată cultură de running. “De câte ori te întâlnești cu gașca, pleci încărcat de energie și cu un vibe pozitiv. Am auzit multe povești frumoase ale oamenilor din comunitatea 321sport.”
Pentru el, reușita în plan sportiv este consecvența, la care se adaugă faptul că s-a apucat de alergare, lucru cu ajutorul căruia a descoperit plăcerea de a merge pe munte și de ieși la câte o tură cu bicicleta. A reușit până acum să alerge la peste 50 de concursuri, majoritatea de semimaraton și maraton. “Nu mi-aș fi imaginat vreodată când am început să alerg că voi avea parte de așa ceva!”
Poză făcută la: https://www.2x2race.ro/
Experiența “The Speed Project”, prin ochii celui care a fost în culisele proiectului, ca ajutor pentru participanți
The Speed Project, început în 2014, este una dintre cele mai frumoase (și nebune curse din lume), se aleargă de la Los Angeles la Las Vegas (550 de kilometri) în echipe de câte 6, în ștafetă. În 2020, după cum probabil știți, organizatorii au fost nevoiți să transforme conceptul original într-o experiență cel puțin inedită, dar care să conecteze sportivii din comunitățile de alergare din întreaga lume: echipe de alergători din întreaga lume care să se organizeze singure, într-un mod cât mai creativ și adaptat la situația actuală. Astfel, Radu Restivan, fondator 321sport #RunningCulture, alături de alți 5 curajoși, au format echipa ce a participat la una dintre cele mai nebune experiențe pe care alergare le-a oferit-o vreodată: TSP DIY Romanian Edition!
Pentru Viorel Adam, oportunitatea de a face parte din “The Speed Project” a apărut întâmplător, cu doar câteva zile înainte de eveniment, pe facebook, când a văzut postarea făcută de Radu Restivan cu privire la faptul că are nevoie de cineva suport, care să conducă autorulota. “Când am văzut inițial postările lui Radu despre TSP știam sigur că este ceva la care oricine și-ar dori să participe, însă plecarea era de vineri, iar pentru mine era cam din scurt și implica o zi liberă de la serviciu.”
Poză realizată de Răzvan Novac, https://razvanovac.ro/
Deși era foarte entuziasmat și își dorea mai mult decât orice în acel moment să participe, Viorel nu putea să lipsească de la serviciu, prin urmare s-a consolat cu faptul că nu e să fie atunci pentru el și a sperat că vor mai fi ocazii similare pe viitor. Dar vineri seara se produce minunea și primește cea mai bună și nesperată veste: Radu Restivan mai făcuse o postare prin care spunea că are nevoie de un biciclist. Fiind vorba de sâmbătă, lui Viorel nu i-a mai stat nimic în cale. “A fost un semn clar că această experiență este pentru mine. Mi-am făcut instant bagajele, iar dimineață am plecat înspre ei, urmând să mă intersectez cu ei în drumul lor dinspre Baia Mare.”
Viorel crede că “The Speed Project” e o experiență prin care mulți alergători și-ar dori să treacă, iar faptul că nu e ușor e de fapt cel mai plăcut lucru. “Dacă participi la o astfel de cursă, garantat ai ce povesti! Traseul a fost unul superb, am traversat Transilvania și Carpații pe Transfăgărășan în drumul spre București. Pentru alergători a fost dificil, au fost zone cu diferență de nivel și au alergat în condiții grele, de la 30 de grade ziua la câteva grade noaptea. Fiind tot timpul în mers, le-a fost greu să se odihnească. S-a acumulat destul de multă oboseală în ultima zi, dar au reușit sa se mobilizeze și să ducă la capăt cursa.“
Poză realizată de Răzvan Novac, https://razvanovac.ro/
Cel mai plăcut și totodată memorabil moment pe care experiența “The Speed Project” i l-a oferit, a fost coborarea Transfăgărășanului noaptea. Deși până la Vidraru a fost coborâre, 800 metri tot au fost de urcat. Știa că Transfăgărășanul e plin de urși, dar spera totuși ca în acea noapte să stea departe de ei. Își amintește cum a mers cu bicicleta alături de colegii care alergau escortați de mașini de mama lui Radu și de Radu, și din față și din spate, dar cu toate acestea, lângă drum, când se așteptau mai puțin, au zărit 2 ochi sticloși în miezul de noapte, la doar câțiva metri de carosabil. Ceea ce atunci a fost de-a dreptul înfricoșător, astăzi reprezintă un moment de neuitat. Ei bine, acesta nu a fost singurul moment pe care Viorel a ținut să-l povestească. “Mi-a rămas, de asemenea, gândul la momentul în care conduceam rulota noaptea, iar alergătorii încercau să fure 2-3 ore de somn din mers și trebuia să trezești mereu pe cineva să-i spui : Pregătește-te că în 10 minute urmează să preiei ștafeta!“
Pentru Viorel, alergarea înseamnă împlinire, bucurie, satisfacție, iar faptul că poate să ajute comunitatea, este un motiv zdravăn de a fi mereu acolo pentru ceilalți la nevoie și chiar dacă nu așteaptă nimic în schimb, zâmbetul oamenilor e cea mai valoroasă răsplată pe care Viorel Adam o primește.
Poză realizată la: https://www.ciucasx3.ro/
Sunt de părere că fiecare dintre noi lasă în urmă o lecție prin care își pune amprenta în lume. Mergând pe acest principiu, lecția lui Viorel este simplă, dar în același timp, suficient de profundă cât să lase de gândit: orice mic ajutor oferit, te va face să contribui cu adevărat la o lume mai bună!
