Regăsirea de sine, la primul semimaraton din viața Elizei Vlădescu

Pe 13 ianuarie (zi cu noroc, de altfel) lansam, împreună cu prietenii noștri de la Kvantum Sport, distribuitor oficial al Under Armour în România un program prin care căutam patru alergători începători (două fete și doi băieți) care să termine primul lor semimaraton.Pe 19 ianuarie, îi anunțam aici pe cei 4 ambițioși și curajoși care m-au cucerit cu determinarea, dar mai ales cu motivațiile lor. Ziua cea mai așteptată a săptămânii a sosit, iar mie îmi face deosebită plăcere să vă fac cunoștință cu Eliza Vlădescu. Pot să vă spun încă de pe acum că am apreciat că Eliza m-a lăsat să o descopăr și îi mulțumesc pentru vulnerabilitate și curaj! Și ea, ca și Cosmina, își va depăși cu siguranță limitele în programul #PotSaZbor #dela1la21, iar atunci când va trece linia de finish, noi oportunități i se vor deschide în jur.


Eliza Vlădescu simte că, „într-un final”, a venit și momentul potrivit să facă o schimbare majoră în viață. Știți despre ce vorbesc… momentul în care îți închipui că o să-și facă apariția când faci lista de rezoluții pentru Anul Nou, dar îți trage clapa de fiecare dată. Eliza are 33 de ani și, după cum mi-a mărturisit chiar ea, nu se poate lăuda că este în cea mai bună formă fizică sau mentală. În aceste circumstanțe, 21 de kilometri de alergat în mai puțin de 4 luni i se pare nebunie curată, dar tocmai genul de nebunie care i-a dat impulsul de a se înscrie și de a trece la fapte.

„Să fac acest semimaraton e un semnal pe care mi-l dau mie că niciodată nu e prea târziu să devii cine simți că ești pe dinăuntru, dar nu arăți pe dinafară… Și e totodată un semnal pe care îl trimit „fraților” mei care, ca și mine, trăiesc sub papucul criticului interior, că putem mai mult decât ne convingem singuri că putem”. Pentru Eliza, a sosit momentul să se ia la „trântă” cu ea însăși. Este optimistă și încrezătoare că va reuși. Și eu cred la fel!

Înainte de a fi aleasă, Eliza nu putea alerga mai mult de 3 minute. Marțea trecută, în schimb, la prima alergare a ei cu comunitatea 321sport, a dat deja primele semne că se poate autodepăși, alergând 3 kilometri fără oprire. Să fie oare anturajul „de vină”? (wink-wink).

Cu sportul nu a mai avut o relație serioasă din facultate. A mers constant la sală pentru mai bine de un an, până când într-o zi a părăsit sala și nu s-a mai întors, deși era în cea mai bună formă a sa. Dar ea nu vedea asta, vedea doar că nu mai dă randament și auzea doar discuțiile fetelor la vestiar. Știți ce discuții… vorbe aruncate prea ușor, lipsite de înțelegere, empatie și maturitate. Renunțarea la sport e acum singurul regret serios pe care îl are.

Lipsa sportului i-a afectat viața mai mult decât ar fi putut să își imagineze. „Aș fi putut să fiu Eliza 2.0, o tipă dinamică, sigură pe ea, cu o libertate în mișcare care automat se reflectă și în libertatea minții, o tipă mai happy.” În schimb, „life happened” și Eliza 2.0 s-a pierdut în mulțimea lucrurilor care trebuie făcute când devii cu adevărat adult. Oricât a încercat, și a încercat, sportul nu și-a mai făcut loc printre priorități. Voința necesară pentru a te dedica unor proiecte mari, care cer perseverență și constanță, se risipea pe micile frustrări zilnice. Acum e altfel. „Pandemia mi-a pus niște lucruri în perspectivă, am riscat și am câștigat în viața mea oamenii și circumstanțele care, de data asta, îmi fac bine. Și acum sunteți voi cu mine! Singură nu aș putea, mi-e clar.”

Dintre toate sporturile, alergarea i se pare fascinantă, poate și datorită faptului că e ceva nu poate face în momentul de față. Să ai un corp care să te ducă unde vrei, pentru cât timp vrei, să îți poți goli mintea, sună tocmai a libertatea pe care și-o dorește. Iar acest proiect va fi ca regăsirea de sine pe care o caută.

Știe că drumul spre realizarea obiectivului nu va fi ușor. Este conștientă că o va durea, că vor fi zile în care abia se va ridica de pe scaun. Știe că vor fi momente când își va dori să renunțe, dar se bucură de sprijinul comunității 321sport, și desigur, al soțului ei, care iese cu ea seara la alergat dacă nu se poate antrena alături de comunicate, iar acest lucru simplifică situația. De 16 ani, Eliza și soțul ei sunt o echipă în tot ceea ce fac. Dacă o să reușească să își îndeplinească acest obiectiv, o să fie reușita amândurora, spune ea.

Acum e momentul să zâmbești și să te bucuri de prezent, Eliza! It’s your time to shine and it’s (for) real!

Fotografii articol: Radu Restivan / The Sports Architects / 321sport

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu