ALERGARE X PANDEMIE este o serie de articole 321sport #RunningCulture despre cum oamenii încearcă să treacă mai ușor peste perioada pandemiei folosind alergarea ca refugiu. Dacă în mod normal (înainte de pandemie), alergarea era văzută ca o modalitate de relaxare și socializare, acum running-ul a devenit una dintre cele mai bune căi de a ne detașa din când în când de amalgamul de vești proaste din jurul nostru, de a reconecta cu noi înșine, de a găsi un scop atunci când totul parte lipsit de sens. Nu este o exagerare să spunem că alergarea este, mai mult ca oricând, o terapie în sine. Discutăm deschis despre asta cu oameni care au puterea să povestească cu ce probleme s-au confruntat în pandemie și cum alergarea i-a ajutat să țină capul sus.
Plimbările pe străzile din București sau orice alt oraș, detaliile arhitecturale inedite, curțile năpădite de vegetație, plantele curgătoare/cățărătoare sau cu frunze interesante, iar lista continuă, sunt principalele pasiuni ale Elenei Stanciu. Îi place să fie înconjurată de oameni pasionați și pasionali care o inspiră și o fac să realizeze cât de diferiți suntem cu toții prin modul nostru de a gândi, de a ne motiva singuri sau de a ne susține principiile.
În ultimele luni a revenit la lucrul de acasă, ceea ce înseamnă dimineți ce încep cu alintul pisoiului, cafea, mic dejun consistent. Chiar dacă mai schimbă uneori camera din care lucrează, de cele mai multe ori lucrează din bucătărie, ceea ce o cam întristează. Trece prea ușor de la laptop-ul de serviciu la cratiță și înapoi la laptop, noroc că are blănosul aproape să îi mai distragă atenția de la situație. Îi plac tabieturile cum ar fi brunch-ul târziu, leneș și decadent în weekend, dar îi place și să testeze orice e nou, în materie de mâncare, băutură sau experiență.
În această perioadă adevărata realizare este că Elena a putut ieși la alergare!
Pasiunea pentru mișcare a început relativ recent, iar antrenamentele cu comunitatea 321sport de aproximativ un an. Simte că a fost cea mai mare realizare a sa în materie de sport. Toată această perioadă a îndepărtat-o puțin de programul său de antrenament. Dacă înainte alerga de cel puțin 2 ori pe săptămână, acum a ajuns să alerge odată la 2 săptămâni. Încearcă să rămână motivată și este sigură că aceasta este doar o perioadă trecătoare, iar în curând va reveni la vechiul său program. Este fericită că în această perioadă a reușit să nu fie aspră cu ea pentru că a lenevit, ci înțelegătoare și iubitoare.
În 5 luni, a cucerit 9 vârfuri de peste 2500m ale României!
Dacă în perioada de carantină, în primăvara lui 2020, s-a antrenat singură în mod constant și a avut chiar rezultate foarte bune, a alergat primul ei semimaraton cu un pace foarte bun, crede că acum s-a dezechilibrat puțin și nu-și dă seama exact de ce. A alergat tot mai rar, atât singură cât și alături de grupul ei restrâns de prieteni sau comunitatea 321sport.
Însă chiar dacă s-a abătut de la planurile pe care și le-a făcut la începutul anului, Elena și-a descoperit o nouă pasiune, drumețiile. Se poate mândri că în 5 luni de când și-a descoperit noua pasiune, a reușit să cucerească 9 vârfuri montane.
Contactul fizic, îmbrățișările, salutul, vorba lungă, toate fac parte din felul său de a fi!
Din păcate, pandemia a determinat-o să păstreze distanța față de multe persoane dragi. Nu îi este deloc ușor, deoarece îmbrățișările reprezintă modul său de a se conecta cu persoanele dragi, dar știe că este spre binele nostru, al tuturor și speră că într-o bună zi lucrurile vor reveni la normal. Până atunci îi oferă toată iubirea motanului său Indie, pe care îl smotocește și alintă cât de mult poate, chiar dacă el o ignoră și o ține la distanță. De asemenea, îi lipsesc alergările de marți seara alături de comunitatea 321sport, îmbrățișările după o tură solicitantă, momentele de încurajare, zâmbetul după o tură reușită sau durerea după un antrenament solicitant. Speră să fie un vis urât din care să se trezească în scurt timp pentru a se bucura de tot ce i-a lipsit în această perioadă.
Este recunoscătoare pentru acest grup de oameni, cât să-i numere pe degetele de la o mână, alături de care a alergat în locuri inedite, pe plajă, o noapte întreagă prin ploaie, pe cărări de munte, pe scări, prin parc, pe străzile Bucureștiului sau alte orașe. Îi este recunoscătoare și ei înșiși pentru că a ales de multe ori lucruri inconfortabile, precum trezitul devreme, să nu își cumpere haine de stradă sau să nu mai mănânce la restaurant, ca să investească în echipament sportiv și în deplasări. Și în final, că a ales să limiteze activitățile care puteau periclita cumva activitatea sportivă.
