ALERGARE X PANDEMIE este o serie de articole 321sport #RunningCulture despre cum oamenii încearcă să treacă mai ușor peste perioada pandemiei folosind alergarea ca refugiu. Dacă în mod normal (înainte de pandemie), alergarea era văzută ca o modalitate de relaxare și socializare, acum running-ul a devenit una dintre cele mai bune căi de a ne detașa din când în când de amalgamul de vești proaste din jurul nostru, de a reconecta cu noi înșine, de a găsi un scop atunci când totul parte lipsit de sens. Nu este o exagerare să spunem că alergarea este, mai mult ca oricând, o terapie în sine. Discutăm deschis despre asta cu oameni care au puterea să povestească cu ce probleme s-au confruntat în pandemie și cum alergarea i-a ajutat să țină capul sus.
Photo Credit: Mihai Ștețcu
Denisa Ionela Dragomir are 28 de ani, iar alergarea este singura ei pasiune. În viața de zi cu zi este sportivă de performanță, astfel că își dedică cea mai mare parte a timpului antrenamentelor. În timpul liber îi place să citească sau să se uite la filme. Practică sport de performanță încă de la vârsta de 12 ani. Iubește sportul și nu și-ar putea imagina viața fără mișcare.
De 10 ani a început să se pregătească pentru alergare montană, iar de 6 ani se axează foarte mult pe tot ceea ce ține de skyrunning. Se antrenează zilnic, iar de 5 ori pe săptămână se antrenează chiar și de două ori pe zi, plus două antrenamente de forță. În total, face 14 antrenamente pe săptămână. Anul acesta însă, a făcut o schimbare și s-a mutat în Brașov. E norocoasă că are foarte mulți colegi de antrenament, în special alergători montani. Speră ca lucrul acesta să o ajute pe viitor să progreseze mult mai mult, mai ales că are muntele aproape.
Photo Credit: Mihai Ștețcu
2020, un an greu pentru competiții
Dacă la sfârșitul anului 2019 i-ar fi spus cineva în anul 2020 toate planurile ei se vor schimba, nu ar fi crezut nici o secundă. A fost foarte dificil pentru ea să accepte că toate competițiile au fost anulate, că toată pregătirea a fost în zadar, mai ales că reușise să termine sezonul de iarnă într-o formă foarte bună. Anul 2020 ar fi trebuit să arăte excelent. A devenit ambasador skyrunning, ceea ce îi oferea foarte multe facilități în Cupa Mondială, a semnat cu Red Bull și Merrell, cele două echipe care au susținut-o necondiționat în toată această perioadă, iar împreună, aveau ca obiectiv principal să ajungă în top 3 la Cupa Mondială, dar și o clasare cât mai bună la Campionatul Mondial de Alergare Montană de lungă distanță.
Photo Credit: Mihai Ștețcu
Viața în pandemie
Începutul pandemiei a afectat-o foarte mult deoarece era o incertitudine totală. Devenise foarte sensibilă, orice o afecta, se enerva foarte ușor. O cuprinsese un sentiment de teamă ce nu putea fi controlat, îi era frică pentru cei dragi să nu fie afectați. Din punct de vedere profesional, toate planurile se năruiau. Nu a fost deloc ușor, dar e o fire foarte optimistă, lucru ce a făcut-o să reușească să își revină destul de repede. A realizat că tot ce poate face, este să fie precaută, să respecte regulile și să spere că într-o zi lucrurile vor reveni la normal.
Sfârșitul lunii septembrie i-a adus, din păcate, o accidentare care, pe Denisa a afectat-o foarte mult. A fost cireașa de pe tort de anul acesta. Chiar înainte cu o săptămână de a lua startul la prima competiție, și una mult dorită, a apărut o durere în zona tibiei care se accentua de la zi la zi. Inițial, a crezut că nu este ceva grav și după două zile de pauză își va reveni, dar se pare că s-a înșelat foarte rău. A fost o accidentare care a ținut-o departe de alergare aproximativ 6 săptămâni. A fost foarte frustrant. Visul ei de a participa la o competiție anul acesta se năruia din nou. Tot ce îi trecea prin minte era că a muncit degeaba tot anul. Se întreba de ce i se întâmplă ei atâtea lucruri ? Dar a realizat că totul în viață se întâmplă cu un scop și tot ce poată face este să accepte realitatea, să o ia de la zero și să revină mai puternică decât înainte. Lucrul pe care l-a și făcut.
Photo Credit: Mihai Ștețcu
A reușit să continue pregătirea dintr-un singur motiv: iubește ceea ce face, crede că lucrul acesta o ține mereu motivată. Întotdeauna i-a plăcut să își îndeplinească obiectivele și să lupte pentru visurile ei. Chiar dacă toate planurile de anul acesta s-au destrămat, ea rămâne încrezătoare că în viitor va participa din nou la competiții și vrea sa fie pregătită pentru acel moment. I-au lipsit foarte mult anul acesta competițiile.
Când are antrenamente ușoare, își planifică toate activitățile din ziua respectivă, iar uneori îi place pur și simplu să iasă la alergare, să se bucure de natură fără a se gândi la absolut nimic. În zilele cu antrenamente tari, atunci totul se schimbă: se gândește cum să alerge mai repede ca să iasă antrenamentul așa cum și-a propus. Mai sunt și momente când, din cauza oboselii, nu mai reușește să se gândească la nimic.
Photo Credit: Mihai Ștețcu
Alergarea înseamnă refugiu
Dacă nu ar mai fi putut alerga deloc pe timpul pandemiei, probabil că toate stările ei s-ar fi accentuat. Nici nu își poate imagina. Alergarea a ajutat-o să își găsească echilibru în această pandemie. În general, Denisa ne-a mărturisit că alergarea a disciplinat-o, a ajutat-o să se autodepășească, a învățat-o că pentru a obține ceva în viață este nevoie de multă muncă și răbdare. ”Pot spune că alergatul mi-a schimbat viața!”
Cu toate că trăim vremuri cel puțin nesigure, Denisa a reușit să ajungă la alături de alți sportivi.
A fost una dintre cele mai frumoase experiențe de anul acesta pentru ea. Acest proiect a ajutat-o să își îndeplinească visul de a face ceva cu totul diferit, de a se bucura și descoperi frumusețea munților din România. De foarte mult timp își dorea să facă ceva unic, ceva cu totul diferit și cu toate că a fost un an dificil, simte că am fost norocoasă să se bucure de o experiență memorabilă.
Documentarul este recent lansat în cadrul Transylvania Mountain Festival, iar puteți afla mai multe despre el
