Timp de câteva luni ne-am antrenat împreună în cadrul powered by Under Armour și ne-am transformat într-o familie și mai mare de alergători.
Săptămâna aceasta, ar fi trebui să încheiem sezonul 11, să ducem alergarea și petrecerea la un cu totul alt nivel, să ne vedem obiectivul și visul îndeplinit, să trecem prin toate emoțiile posibile și, inclusiv să ne luăm de mână pentru a trece linia de finish ÎMPREUNĂ.
Doar că, planurile ne-au fost date peste cap, iar Bucharest Half Marathon s-a amânat până pe 5-6 septembrie 2020. Unii dintre noi alergam pentru prima oară la o cursă, alții ne doream să scoatem un nou personal best. Cei mai mulți dintre noi, ne convinsesem (cu greu) toți prietenii și rudele să ne încurajeze de pe traseu și să ne aștepte la final.
Însă, suntem de părere că avem în continuare o mulțime de motive să fim uniți și să ne bucurăm de alte perspective pe care ni le oferă cursa, iar acest film emoționant, al celor de la Zuzu Fit, pe care neapărat trebuie să-l vezi, ne aduce aminte că dragostea pentru sport continuă indiferent de orice!
https://www.instagram.com/p/B__qVttpCax/?utm_source=ig_web_copy_link
Așa că, am provocat comunitatea 321sport să ne trimită poveștile a ceea ce ar fi fost semimaratonul București, 10 mai 2020. Iată ce a ieșit:
Genul programului: Dorință (deocamdată)
4:00 dimineața, București, Gara de Nord! E intro-ul unei piese Subcarpați! Bine, pentru un semimaraton, nu te trezești la ora 4:00, dar e posibil să nu dormi foarte ok, de emoții, de gândul că nu ai timp să te pregătești corespunzător, să îți iei la tine toate cele trebuincioase cursei etc., etc. S-a mai încheiat un sezon productiv din „serialul” de alergare produs de 321sport, urmând să vedem evoluând pe străzile asfaltate și cu gropi ale Micului Paris, cei mai cei alergători, adunați din toate colțurile țării, dar chiar și din afară (Basarabia, Franța etc., etc.)!
Când eram mici, înainte de fiecare excursie cu clasa, eram informați de punctul de întâlnire la autocar, o listă cu diverse lucruri utile și traseul pe care urma să îl parcurgem. Bineînțeles, și aici e la fel: Radu e un fel de diriginte al clasei! „Ne vom întâlni cu toții la Metrou Izvor, la 8:00 (ora României), să aveți la voi un mic pachețel energizant, o șepcuță că va fi soare cu dinți și cel mai important: NUMĂRUL DE CONCURS!” În mare, asta ar spune. Și voia bună, să nu o uităm! Având în vedere numărul mare de participanți la eveniment, o mare parte din gașca 321 se diferențiază plăcut, purtând echipament personalizat, astfel suntem ca o echipă de fotbal…mai mare! Urmează să ne luăm locurile la linia de start, în funcție de timpul pe care și l-a stabilit fiecare.
Și începe numărătoarea inversă, exact ca la un revelion, doar că lipsește șampania, fiind înlocuită de un pocnet de pistol! Startul s-a dat, mulțimea de alergători a început să se miște, timid, ușor! Se cântă, se aplaudă, grupurile de susținători de pe margine fluieră, suflă în goarne, per total e o atmosferă de Maracanã. Antrenamentele premergătoare cursei au fost benefice, astfel, se ține un ritm relativ constant, ce ajută și la dozarea energiei.
Acest final de sezon, strânge într-un ultim episod, toate personajele care s-au remarcat: cel care improvizează mereu și folosește un steag pe post de șapcă; cei care sunt „boxe umane”, de la care se propagă muzică mereu și nu te poți înțelege cu ei decât foarte rar; dramaticii grupului, care spun că nu vor termina cursa, la fiecare kilometru spunând că abandonează; speak-erii motivaționali care îi conving pe cei dramatici să continue și toți ceilalți, formează un tot unitar, defilând spre succes: primul succes din cariera de alergător, un rezultat mai bun, o simplă alergare alături de cineva drag. Sunt câteva dintre bornele pe care și le setează fiecare alergător, pentru care se trezește în 3 zile din 7 la ora 6:00 pentru a se antrena, care renunță la o bere cu prietenii seara pentru a se odihni bine! Ultimii 3-4 kilometri de traseu sunt mai dificili, apelând și mai mult la mental pentru a continua, în cazul în care fizicul dă rateuri. Te mai hidratezi, mai primești un imbold de la un coleg, de la un susținător necunoscut de pe margine, și asta te motivează în continuare să treci linia de finish și să te vezi cu medalia la gât!
Trecerea liniei de finish naște un sentiment de împlinire, de bucurie și fericire pură! Te poți imagina terminând un maraton olimpic, nu ar fi imposibil!
Totul e bine, când se termină cu bine! Și se stă la o limonadă/bere răcoritoare prin Centrul Vechi după cursă, îmbrățișări și felicitări, poze, strigăte de bucurie! Și apoi, urmează un nou sezon pentru o altă competiție, alte antrenamente alături de oameni dragi, alte sute de kilometri alergați în parc și pe pistă, alte amintiri ce se vor aduna în palmaresul marii grupări!
The End
Despre autor: Autor cu puține calități de scriere de compuneri, dar cu calități de relatare de glume, proaste majoritatea (prietenii alergători știu de ce!)
