Până într-un moment, am fost Roxana. O fată ce iubea sportul, dansul, mișcarea. Apoi am devenit mai mult de-atât și acum sunt și mama a doi copii minunați, cele mai bune versiuni ale mele. Am 42 de ani, iubesc și fac mai mult sport ca oricând!
Alerg pentru că pot și pentru că mă simt bine alergând, mai ales când mă depășesc pe mine și așteptările mele. Am început acum 5 ani, când nu puteam alerga nici măcar 1km, sau așa credeam eu. M-am înscris la un Cros și am terminat cei 6 km fără să îmi dau seama. Când am realizat că pot, am început să iubesc și alergarea, pe lângă mersul pe bicicleta, patinajul și înotul. Alerg pentru că mi-am făcut mulți prieteni frumoși de-atunci și îmi place să fiu în aceste comunități de alergare. Alerg pentru că vreau să fiu cel mai bun exemplu pentru copiii mei! Ador să alerg pe ploaie, când vremea nu este cea mai prietenoasă, îmi place să alerg pe munte, pe dealuri, să îmi demonstrez că pot și să simt satisfacția depășirii așteptărilor mele și ale altora.
Mă simt puternică atunci când reușesc să îi inspir și pe alții să facă mișcare, să iasă la alergare. Mă simt puternică atunci când imi motivez și inspir copiii.
Acest articol este parte din seria de portrete ale alergătoarelor din “Girls Can’t Run” – o comunitate de running dedicată femeilor din România.
1 comentariu. Leave new
”Alerg pentru că vreau să fiu cel mai bun exemplu pentru copiii mei!”
frumos!