Mylo, un cățel din rasa Viszla maghiară, a apărut în viața lui George și a Liviei în urmă cu fix un an și jumătate, atunci când cei doi au decis să își mărească familia cu încă un membru. Au ales împreună rasa după ce au avut o experiență “destul de ciudată” cu o pisică neagră, foarte agresivă. Își doreau un animal de companie cu rata de agresivitate zero și așa s-au oprit la Viszla.
Pe Mylo l-au văzut pe internet și au decis să meargă să îl întâlnească și în realitate. Atunci, după ce-au dat ochii cu el, l-au luat acasă. Era atât de mic, încât le încăpea doar în palmă. La început le-a fost destul de greu să îl îngrijească, pentru că era bolnav, iar șansele de supraviețuire nu erau foarte mari. Avea o infecție cu coronavirus, iar asta presupunea tratament constant. Apoi, la scurt timp, a făcut otită și au fost necesare alte medicamente și o perioadă de îngrijire continuă. Dar, cu timpul, problemele au început să dispară, iar Mylo și-a revenit și a avut o evoluție foarte bună.
De cinci luni, Mylo a început să alerge împreună cu stăpânul lui. Pentru George program este unul super încărcat. Lucrează ca bucătar, ceea ce presupune să stea în picioare 15 ore pe zi. Spune că după un astfel de program, “unii oameni normali s-ar odihni”, însă el preferă să iasă la alergat: “îmi trebuie ceva care să mă scoată din haosul acestui oraș”. Așa au ajuns să îmbine utilul cu plăcutul.
Pentru că oricum George are planificate ieșiri la alergat, iar Mylo trebuie scos în parc, s-a gândit să le combine pe amândouă. Dintr-o săptămână, câteva zile sunt dedicate ieșirilor în țarcurile amenajate special pentru câini, atunci când Mylo are timp să socializeze cu alți câini. Restul sunt păstrate pentru alergare: “aleargă alături de mine oricând ies eu, de trei, patru ori pe săptămână”.
Mylo nu are mereu chef de antrenamente, dar își intră ușor în ritm, iar atunci George ajunge să nu poată ține ritmul cu el. Pentru ei momentele de alergare înseamnă fericire. Ar prefera să alerge mai mult la pădure, dar cel mai des ajung să alerge împreună în parcurile din București, pe care le alternează la fiecare antrenament. Cu toate astea, cel mai des merg împreună în IOR.
În luna aprilie, Mylo și George au participat împreună la primul lor concurs de alergare – Băneasa Race, proba de Canicross. Acolo au avut o evoluție impresionantă, deși nu se pregătiseră special pentru asta. George a aflat de competiție cu două zile înainte, așa că a zis să se înscrie. Se aștepta să aibă un rezultat bun, deoarece are încredere în Mylo, iar distanța de 11 kilometri nu reprezenta o problemă pentru ei. Așa că au terminat pe locul I (cu un timp de 55:32, înregistrat pe aplicația Garmin Connect) și s-au bucurat de o experiență pe cinste!
George are planuri mari și își dorește să mai participe și la concursuri de genul ăsta. Știe cât de importantă este educația pentru a face performanță: “[trebuie să lași] lesa relaxată, dar să-l poți controla, [nu să-l lași] liber și în toate direcțiile”. Dar, peste toate, cel mai important pentru George este ca Mylo să fie fericit, iar atunci când aleargă împreună, spune despre cățelul lui că “e foarte cuminte și nu se lasă distras de nimic pe drum”. Dacă Mylo e fericit, asta îi aduce lui George un mare zâmbet pe față. Iar Livia le este mereu alături și, deși nu aleargă cu ei, îi susține și îi încurajează de fiecare dată.
***
Dacă și tu ai o poveste despre cum ai început să alergi alături de cățelul/cățelușa ta, o aștept cu drag la Corina[@]321sport.ro ?
