Alergătorii din[tre] noi: “Dacă nu e de viață și de moarte, aș renunța”

Alergătorii din[tre] noi: “Dacă nu e de viață și de moarte, aș renunța”

Alergătorii din[tre] noi este un proiect despre povești, oameni și multă ambiție, împachetat într-o serie de 20 de materiale ce vor fi publicate pe tot parcursul anului 2018 și începutul anului 2019. Prin intermediul acestei serii vrem să vedem care este relația oamenilor cu sportul, ce ritualuri au înainte de antrenamente și ce îi motivează să iasă la alergat în mod constant.

Acesta este primul proiect editorial, creat de 321sport și susținut de Nokia Mobile, care își propune să facă o radiografie a felului în care se raportează românii la alergare. Ne dorim să aflăm perspectiva unor oameni simpli care s-au bazat pe forțele proprii și care au reușit să transforme alergarea într-o poveste despre rezistență, perseverență și mult curaj. 


Răzvan lucrează într-o multinațională, cu un program de duminică până joi. Se trezește în fiecare dimineață în jur de ora șase și își face exercițiile: “flotări, abdomene, fandări”, după care își face un duș, ia micul dejun, iar dacă nu are pregătit pachetul pentru la prânz, își face și ceva de mâncare. La job se ocupă de “domeniul IT – pe partea de servere, partea de vânzări și analiză financiară”. Seara, după ce termină programul, merge la cursuri de teatru – lunea, și la cursuri de germană – marțea și joia. În restul timpului mai găsește el ceva de făcut, iar în week-end – care pentru el înseamnă vineri-sâmbătă, își propune acum să se reapuce de mers cu bicicleta.

În liceu nu i-au plăcut deloc orele de sport. Se ducea acolo doar din obligație și nu participa decât atunci când se dădeau probe, ca să își ia notele. Profesorul lui era specializat pe baschet, iar lui nu îi plăcea asta: “nu îmi place când sunt obligat să fac ceva şi cumva el asta făcea”. Vedea și la ceilalți colegi care erau mai buni la handbal și mergeau la alte ore de sport, de la alte clase, pentru a practica sportul pe care îl iubeau. Lui Răzvan nu i se părea ceva în regulă: “nu mi se pare normal; cumva trebuie să vezi fiecăruia ce îi place; eu încercam să fug de orele lui, să le evit”.

Cu toate astea, în clasa a XII-a s-a pregătit pentru admiterea la Academia Tehnică Militară. Spune despre el că “alergam în continuu”. Încă de mic făcea asta, atunci când, în localitatea în care a crescut – Lipia, bunica îl trimitea mereu la magazin pentru că îi plăcea să fugă de colo, colo. Atunci și-a primit porecla de “Săgeata Albastră”. Cum la Academie nu a fost admis, s-a “mai cumițit” cu sportul. După aceea a trecut și printr-o perioadă în care a luat în greutate și a reluat alergările abia atunci când s-a mutat în București.

Era undeva prin 2012, atunci când a început singur antrenamentele. Deși știa grupuri mici de alergători, a preferat să se antreneze pe cont propriu pentru că îi era comod să iasă în Poli. Chiar dacă mai alergase și înainte, i-a luat în jur de vreo lună să ajungă la o distanță de 5 kilometri. Uitându-se în urmă, își dă seama de greșelile pe care le-a făcut atunci: “nici nu ştiam de unde să învăţ, să ştiu exact cât să alerg, cum să alerg, când să fac pauzele și alergam non-stop, în fieacare seară”.

Dacă la început conta destul de mult cum arăta atunci când ieșea la antrenamente, cu timpul a început să nu îl mai intereseze. Își dorea să nu se afișeze într-un mod “ciudat”, mai ales că în urmă cu câțiva ani glumele despre colanți erau la ordinea zilei: “eşti gay dacă ai colanţi”, “colanţi poartă doar femeile”. Dar, cu timpul, alergătorii s-au înmulțit și a devenit ceva normal: “acum, fiind mai mulți, lumea s-a obișnuit”. În plus, odată ce a văzut poze de pe la competiții, care sunt “cam ciudate unele”, și-a dat seama că nu are ce face și în prezent are grijă doar să se îmbrace foarte colorat, ca să emane energie.

La competiții participă în fiecare an și este de părere că trebuie să ai planificătă cel puțin o cursă într-un an. Și asta pentru că te ține mereu focusat și pentru că te ajută să “îţi faci un anumit plan”. Dacă nu și-ar seta astfel de obiective, ar putea să zică lejer “ah, ce contează dacă nu ies azi?” și astfel a găsit soluția de a scăpa de aceste mici capcane.

În București nu își dorește să mai ia parte la competițiile de alergare. A făcut asta ani la rând, astfel că a ajuns să cunoască foarte bine traseul. Cum nu face performanță și nu vrea să își îmbunătățească timpii pe același traseu, preferă să se deplaseze în alte orașe și, prin intermediul concursurilor și a alergării, să ajungă astfel să le exploreze. Pentru anul ăsta și-a propus să meargă la Brașov și la Cluj. Sunt două orașe pe care le cunoaște cât de cât, dar pe care vrea să le vadă și în timpul competițiilor de alergare. Mai mult, își dorește să ajungă și la Alba Iulia, acolo unde competiția îmbină partea de asfalt cu cea de trail.

El mereu a fost și va rămâne fascinat de natură. Dacă în București preferă să alerge în parc, când vine vorba de competiții o să aleagă mereu muntele: “la trail e natură şi deja e altceva”.

Ceea ce a învățat odată cu alergarea a fost cunoașterea propriilor limite: “sunt cumva mai conştient de mine”. Își dă seama că e mult mai important ca tu să fii în regulă, sănătos, decât atingerea unor obiective care nu sunt “de viață și de moarte”. Atâta vreme cât există timp pentru îndeplinirea scopurilor, “încă nu suntem bătrâni”, orice se poate realiza și peste jumătate de an, un an.

El încă nu a renunţat la nicio competiţie până în prezent, dar spune despre el că, dacă ar simţi că ceva nu e în regulă, ar renunţa. De-a lungul timpului a văzut persoane care au leșinat la competiţii și nu e o senzaţie pe care vrea să o experimenteze pe propria piele: “evident pentru ei nu e deloc ok, dar nici pentru ceilalţi când vezi că omul ăla a tras peste limită”. De aia consideră că e super important să îți cunoști propriul corp și să îi asculți mereu semnele.


Fotografiile din articol sunt realizate cu Nokia 8 Sirocco, care oferă experiența celui mai bun Android, cu cele mai recente inovații de la Google.  Actualizările regulate de securitate și upgrade-ul gratuit al SO timp de doi ani înseamnă că noul Nokia 8 Sirocco cu Android One va fi perfect sigur.

Camera panoramică de 12 MP, cu lentilă ZEISS și zoom optic 2x, îți asigură amintiri clare, chiar și din zilele neclare ale weekendurilor, dar și detaliile gastronomice ale preparatelor de ieri. Cu noul mod Pro al camerei foto, poți controla perfect fiecare imagine, ajustând manual balansul de alb, focalizarea, sensibilitatea (ISO), timpul de expunere și compensarea expunerii. Realizează reglaje complexe fără bătaie de cap și vezi rezultatele în timp real.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

youtube
facebook
instagram
twitter