Alergătorii din[tre] noi: “S-ar prăbuși Universul pe mine dacă aș renunța!”

Alergătorii din[tre] noi: “S-ar prăbuși Universul pe mine dacă aș renunța!”

Alergătorii din[tre] noi este un proiect despre povești, oameni și multă ambiție, împachetat într-o serie de 20 de materiale ce vor fi publicate pe tot parcursul anului 2018 și începutul anului 2019. Prin intermediul acestei serii vrem să vedem care este relația oamenilor cu sportul, ce ritualuri au înainte de antrenamente și ce îi motivează să iasă la alergat în mod constant.

Acesta este primul proiect editorial, creat de 321sport și susținut de Nokia Mobile, care își propune să facă o radiografie a felului în care se raportează românii la alergare. Ne dorim să aflăm perspectiva unor oameni simpli care s-au bazat pe forțele proprii și care au reușit să transforme alergarea într-o poveste despre rezistență, perseverență și mult curaj. 


Când era mic, ca oricărui puști, îi plăcea să iasă în fața blocului și să bată mingea cu prietenii. Odată ce a crescut a încercat chiar să se apuce serios de fotbal. De vreo trei ori s-a înscris la club, dar de fiecare dată, după câteva antrenamente, maică-sa îi punea stop: “Ce înseamnă aia sport? Tu trebuie să faci carte! Iar te duci obosit la școală?”. Cosmin își amintește și acum toată experiența și își dă seama că este “destul de trist să îți oprești copilul din elanul ăla pentru sport pe care majoritatea îl au”.

Mai târziu, în liceu, dorința de a face sport s-a diminuat. Au apărut, în schimb, interesele pe care orice adolescent le are: “fumat, ieșit cu băieții la o bere, fete…”. Pasiunea pentru fotbal, însă, a rămas prezentă. Nu și-a mai pus problema să se ducă să practice acest sport într-un cadru organizat, dar a continuat să joace periodic lături de colegi și prieteni.

Deși nu se consideră o persoană competitivă, iar părerea lui este că “pentru mulți cam asta este definiția sportului”, întotdeauna a fost atras de sportul de echipă. Spune că mereu a jucat fotbal de plăcere, nu pentru a fi în competiție cu alții și pentru “a le arăta altora ce putem face”. Abia când a descoperit alergarea și-a dat seama de “importanța individului în sport” și de faptul că sportul pe care îl faci de unul singur îți poate aduce și el plăcere.

Toată treaba cu alergarea a început într-o joacă, într-o seară caniculară de vară. După ce a stat la o terasă cu prietenii, s-au dus cu toții în Parcul Romancescu (Craiova) și și-au zis “hai să dăm o tură de lac, dar hai să o dăm în fugă […] ce naiba, vrem şi noi să fim fotbalişti buni şi trebuie să fugim mai mult pe teren!”.

De la acea experiență și până la primul semimaraton alergat a fost doar un pas. După ce s-a înscris și și-a dat seama cam ce înseamnă să alergi 21 de kilometri, a intrat în panica pe care o are orice începător “care nu știe ce face”. Atunci a zis “voi îngrășa porcul în Ajun”. A ținut-o dintr-o febră musculară în alta și, de la planul inițial de antrenamente, a ajuns să iasă la alergat de doar două ori pe săptămână pentru că “nu mai puteam”.

La început a participat la competiții pentru că voia să demonstreze că poate. Dacă se uită în urmă, nu își dă seama cui voia să demonstreze și ce. Poată că lui, poate că “băieților din gașcă”, dar ideea principală era că alerga pentru că îi va merge mai bine cu fotbalul.

Curând s-au schimbat preferințele în topul lui, iar fotbalul a fost surclasat de alergare. A început să facă antrenamente specifice și mai mergea la fotbal doar pentru a se menține în formă pentru alergare. Acela a fost “un șoc pentru toată gașca”.

***

Cosmin locuiește în Craiova, și face parte din grupul Craiova Running Club despre care spune că este “un club simpatic foc”. S-au cunoscut pe Facebook, undeva prin 2013. Împreună au organizat alergări atât prin oraș, cât și prin afara lui, iar la un moment dat au început să se dea și cu bicicletele. Treptat grupul s-a mărit destul de mult și au trecut la un cadru organizat – în 2014 au pus bazele unui ONG. De-a lungul anilor au ajutat la crearea culturii de running în Craiova și, datorită programului “From Couch to 5k”, au schimbat semnificativ viața multor oameni.

***

După primul semimaraton la care a participat, s-a tot înscris la competiții. Îi plăcea foarte mult atmosfera de la concursurile mari “gen Cluj Marathon sau Bucharest International Marathon” pentru că îi plăcea să se uite cu atenție la oamenii de acolo – “fiecare cu emoţiile lui şi cu gândurile nespuse”. E vorba de momentul ăla când “te uiți pe faţa oamenilor, citeşti emoţie, dar nu ştii exact ce vrea fiecare”.

***

La Cozia Mountain Run a fost o altă poveste. Se afla la prima participare la o competiție montană de trail. Cum în Craiova nu are munte, “că aia e, nu îl putem inventa, nu îl putem aduce în spatele casei sau în parc la noi şi să ne pregătim pentru curse montane”, experiența de la competiție l-a luat total prin surprindere. S-a dus cu “toată ambiția din lume” și voia să facă treabă bună acolo, însă după doi kilometri și jumătate mergea și gâfâia. Își amintește cum înainta, înjura în gând și nu înțelegea ce se întâmplă.

Mersul a continuat până pe la kilometrul șase, de unde a încercat să reia alergarea. Nu a terminat foarte prost cursa, însă nu va uita niciodată acel gust amar. Atunci și-a dat seama că “băi, asta nu e de mine și niciodată nu voi mai lua competitiv în viaţa asta o cursă de mountain trail!”. Și s-a ținut de promisiune. Acum, când ajunge la munte, pur și simplu se bucură de cursă și, de cele mai multe ori, petrece timpul alături de alți oameni. Și-a dat seama că “suntem oameni şi avem limitări” şi că e mai bine să “le cunoaştem şi să le recunoaştem, decât să mizăm pe faptul că putem să dăm înainte oricât şi suntem zmei”.

***

Odată cu începerea alergării, Cosmin a realizat că în viața lui au apărut niște schimbări destul de mari. Deși nu mai fuma “de vreo trei ani”, atunci “a devenit clar că nu voi mai fuma niciodată”. Apoi s-au schimbat grupurile de prieteni și s-a schimbat complet și modul de viață. Spune că a intrat în “spirala asta socială” și nu crede că ar putea renunța niciodată pentru că “s-ar prăbuși Universul pe mine dacă aș renunța”. Stând să se gândească puțin, crede că dacă s-ar opri din aleragat, ar începe o mulțime de întrebări din toate părțile: “băi, dar ce faci, nu mai alergi?”, iar asta îl determină să nu se oprească.

Per total, alergarea i-a deschis orizonturile și “cam despre asta e totul”. Când se uită în urmă, își dă seama că “la alergare am cunoscut efectiv şi lume, şi locuri, şi încă nu e linia trasă, mai urmează!”.


Fotografiile din articol sunt realizate cu Nokia 8 Sirocco, care oferă experiența celui mai bun Android, cu cele mai recente inovații de la Google.  Actualizările regulate de securitate și upgrade-ul gratuit al SO timp de doi ani înseamnă că noul Nokia 8 Sirocco cu Android One va fi perfect sigur.

Camera panoramică de 12 MP, cu lentilă ZEISS și zoom optic 2x, îți asigură amintiri clare, chiar și din zilele neclare ale weekendurilor, dar și detaliile gastronomice ale preparatelor de ieri. Cu noul mod Pro al camerei foto, poți controla perfect fiecare imagine, ajustând manual balansul de alb, focalizarea, sensibilitatea (ISO), timpul de expunere și compensarea expunerii. Realizează reglaje complexe fără bătaie de cap și vezi rezultatele în timp real.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

youtube
facebook
instagram
twitter