Alergătorii din[tre] noi este un proiect despre povești, oameni și multă ambiție, împachetat într-o serie de 20 de materiale ce vor fi publicate pe tot parcursul anului 2018. Prin intermediul acestei serii vrem să vedem care este relația oamenilor cu sportul, ce ritualuri au înainte de antrenamente și ce îi motivează să iasă la alergat în mod constant.
Acesta este primul proiect editorial, creat de 321sport și susținut de Nokia Mobile, care își propune să facă o radiografie a felului în care se raportează românii la alergare. Ne dorim să aflăm perspectiva unor oameni simpli care s-au bazat pe forțele proprii și care au reușit să transforme alergarea într-o poveste despre rezistență, perseverență și mult curaj.
Lui Bogdan i-a plăcut încă de mic să meargă la munte, să facă drumeții. Dacă în copilărie, atunci când mergea cu tatăl lui să se plimbe pe munte, această activitate nu era considerată una sportivă, acum s-a transformat într-una care presupune chiar și participarea la competiții.
Primul semimaraton pe care l-a alergat vreodată a fost unul montan. Deși nu știa prea multe despre cum stă treaba cu alergarea pe munți, a hotărât să participe alături de gașca 321sport la Ciucaș X3, proba de 21 de kilometri. Își amintește că erau vreo 20 de oameni din comunitate și, cum în primii 10 kilometri nu era vorba de alergare, mai mult despre un mers mai alert, a avut timp să se salute și să intre în vorbă cu majoritatea oamenilor pe care îi cunoștea. Așa a ajuns să formeze o mini-gașcă de patru oameni cu care a stat alături pe tot parcursul cursei, toți fiind la prima lor experiență în cadrul unui concurs de alergare pe munte.
Energia și entuziasmul lor i-a urmat pe toată durata competiției, iar acesta a fost momentul când Bogdan și-a primit numele de Fluturaș. Alergând cot la cot cu cei trei, a repetat în continuu un fragment dintr-o reclamă foarte populară la vremea aia: “Haideți, fetelor, ca fluturașii!”. Și tot repetând, și tot repetând, până la linia de finiș au ajuns cu toții să spună în cor: “Hai, fluturași, hei, hei, fluturași!”. Și, de atunci, au rămas cu numele Gașca Fluturașilor, iar Bogdan, care participă și în prezent la antrenamentele 321sport, își poartă cu mândrie supranumele.
***
S-a apucat de alergat dintr-o curiozitate: “am vrut să văd dacă pot”. A început când era student la Automatică și Calculatoare, și a ales alergarea pentru că era un sport care nu necesita foarte multe resurse. La început a alergat în teniși și cu “cel mai nașpa tricou” pe care îl avea. Era cald afară, era perioada sesiunilor și s-a dus în Politehnică, la intrarea dinspre Splai, să dea câteva ture într-un rond de vreo 700 de metri. A băgat ceva viteză, pentru că voia să simtă că aleargă, “nu cum fac ăștia care se fac mai mult că merg”.
Ca la orice primă experiență, Bogdan s-a lovit de necunoscut. Nu prea știa ce face și nu își dădea seama dacă aleargă bine. Era atent la toate detaliile: “nu îmi dădeam seama dacă inima bate ok, nu îmi dădeam seama dacă amețeala pe care o simt e normală, nu îmi dădeam seama dacă tre’ să beau apă, sau nu”. Era atent în permanență la tot ce se întâmplă cu el, dar și în jurul lui: “oare se uită lumea la mine?”. Era singurul alergător de acolo, iar atunci acest sport nu era foarte popular. Între timp s-au mai schimbat lucrurile, iar social media a avut un rol foarte important: “pare cool, este cool”, explică Bogdan. Dar, după o scurtă analiză, ajunge la concluzia că “este genial pentru corpul tău, dar mai întâi lumea a văzut că e cool și după aia că este genial pentru corpul lor”.
După ce a terminat primul antrenament, se simțea strong și a decis să repete experiența a doua zi. Dar nu s-a mai dus. Nu era o prioritate pentru el, dar s-a înscris la prima lui ștafetă și de aici a evoluat totul. După primul concurs și după câteva investigații medicale, a decis să se țină de alergat și s-a înscris la o nouă competiție. Câteva luni mai târziu, a ajuns să participe la primul lui antrenament alături de comunitatea 321sport și de atunci serile de marți nu au mai fost la fel.
Să faci parte dintr-o comunitate, pentru Bogdan “face toată diferența”. Pe de-o parte, îi place ideea de suport pe care o oferă un grup de oameni care au aceleași interese. Dar pentru el e ceva mai mult de atât. Este vorba de a împărtăși cu oameni dragi amintiri și, mai ales, “să simți tu că faci parte dintr-o poveste”.
După cum îi spune și porecla, Fluturaș aleargă 100% din plăcere. Nu există nicio alergare rea pentru el. Nici măcar experiența de la Maratonul Piatra Craiului, acolo când și-a zis “Bogdane, o să mori dacă nu o să mergi mai departe”. Acela a fost momentul cel mai rău pe care și-l amintește dintr-o cursă. Era super transpirat, iar în punctul în care ajunsese resimțea grade cu minus. Se simțea lipsit de putere iar gândul care l-a speriat a fost acela că dacă se oprește și se înfășoară în folia de supraviețuire, tot ceea ce mai poate face este să se roage ca alergătorul din spatele lui să vină mai repede. Dar nu s-a lăsat și a continuat să înainteze fleoșc, fleoșc, fleoșc prin noroi până a terminat cursa.
Atunci când aleargă, Bogdan se lipsește de orice limitare, tocmai pentru a se adapta nevoilor celor cu care aleargă. De aceea toate alergările lui de până acum au fost “GE-NI-A-LE!”. Iar atunci când vorbește despre această activitate pe care a integrat-o de “vreo trei ani” în programul lui, Bogdan are o sclipire în ochi și un mare zâmbet pe buze.
Pentru el totul se rezumă la socializare și la împărtășirea unei stări alături de alți oameni. Oriunde ar alerga, el își propune să cunoască sau să interacționeze cu cel puțin o persoană. Un pricinpiu pe care se bazează el este că dacă ai o stare și “dacă nu o transmiți și altcuiva, parcă nu ai ajuns la 100% happiness”. Dacă tu ești fericit și dacă nu împarți această fericire cu altcineva, totul pare o iluzie, explica el.
Alergarea a devenit un obicei care depinde numai și numai de el: “dacă la job depind de colegi, manageri, de șefi, când vine vorba de alergare, dacă eu am zis că alerg, deci nimeni nu mă împiedică, asta e ideea”. Dar, ca orice om, are și zile mai puțin bune, când nu îi vine să iasă din casă. Atunci își amintește cât de ușor îi este să practice acest sport și merge pe principiul: “dacă o să pot să alerg 15 minute, o să o fac”. E conștient că alergatul este ceva care ține doar de voința lui și nu își permite să dea vina pe el însuși.
Dacă la început a luat-o ca pe o simplă provocare, acum “este un challenge constant”. Iar dacă e să privească înspre viitor, nu s-ar simți bine cu el însuși dacă peste 20 de ani nu ar continua cu alergarea. Adesea, când se uită în jurul lui la competiții, îi observă pe cei mai vârstnici, se uită cu admirație la ei și își spune: “Yeaaah! Life goal!”.
Fotografiile din articol sunt realizate cu Nokia 8 Sirocco, care oferă experiența celui mai bun Android, cu cele mai recente inovații de la Google. Actualizările regulate de securitate și upgrade-ul gratuit al SO timp de doi ani înseamnă că noul Nokia 8 Sirocco cu Android One va fi perfect sigur.
Camera panoramică de 12 MP, cu lentilă ZEISS și zoom optic 2x, îți asigură amintiri clare, chiar și din zilele neclare ale weekendurilor, dar și detaliile gastronomice ale preparatelor de ieri. Cu noul mod Pro al camerei foto, poți controla perfect fiecare imagine, ajustând manual balansul de alb, focalizarea, sensibilitatea (ISO), timpul de expunere și compensarea expunerii. Realizează reglaje complexe fără bătaie de cap și vezi rezultatele în timp real.
