Suntem la Maratonul de la Porto, la care filmăm documentarul Discover the World through its Marathons. Cu o seară înainte, noi suntem pregătiți: avem zeci de pagini de script, cunoaștem traseul ca în palmă și sperăm ca vremea să țină cu noi, vântul să nu ne dea planurile de filmare peste cap și să nu ne confruntăm cu probleme fizice sau de ordin tehnologic. Marea majoritate a alergătorilor de la Porto au, mai mult sau mai puțin, emoții similare.
În restaurantul hotelului oficial, câțiva oameni iau cina premergătoare concursului. Sunt cei care au venit la Porto ca să câștige. Îi recunoști ușor, sunt în transă și se vede în ochii lor că motivația este mai mare ca niciodată. La Porto se desfășoară cea mai importantă cursă de alergare din Portugalia și una dintre cele mai importante din lume: premiile sunt mari, iar o victorie aici poate aduce recunoaștere mondială pentru oricare atlet care va triumfa.
Atleții de elită, marii favoriți ai competiției, sunt veniți de pe continentul african. Am încercat să aflăm care este drumul până la marea performanță pentru un atlet profesionist și am discutat cu doi dintre aceștia: Monica Jepkoech și Okbay Tsegaye. În primul articol redăm interviul cu Monica, nu înainte de a vă prezenta cartea ei de vizită.
Monica Jepkoech s-a născut pe 1 ianuarie 1983 în Kenya. În ultimii ani a demonstrat că este una dintre cele mai bune alergătoare de lungă distanță din lume. În proba de semimaraton a câștigat la Gaia (2015) și Porto (2017), iar la Paris a terminat pe locul al doilea în 2013. La maraton a câștigat în 2013 la Milano, iar la Toronto a obținut un important loc 4 în 2015.
Prefață: este vizibil emoționată și se fâstâcește. Cu siguranță nu a dat foarte multe interviuri până acum. Întreabă din ce țară suntem și îi povestim că din România. Se vede că este oarecum grăbită (se face târziu și trebuie să doarmă bine înainte de competiție), dar în același timp are o bucurie fantastică de a vorbi cu noi.
Alături de Monica Jepkoech cu câteva ore înainte de EDP Porto Marathon
321sport: Cum a început povestea alergării în viața ta?
Monica Jepkoech: Am început să alerg când eram mică pentru că îmi plăcea să stau cu băieții, iar ei făceau foarte multă mișcare. În școală am participat la primele competiții de alergare și așa am aflat că sunt cea mai rapidă fată. Iar dacă am văzut ca am talent, am început să alerg singură pe un teren de 400 metri de iarbă. Nu aveam pantofi speciali, timp de 4 ani am alergat în picioarele goale.
321sport: Când ai început să te antrenezi în mod organizat, alături de o echipă sau de un antrenor?
Monica Jepkoech: Cam pe la 15 ani m-am decis să fac atletism, iar la 17 ani m-am alăturat unui grup de atleți din orașul natal, Eldoret.
*întâmplarea face ca Eldoret să fie, prin felul în care este poziționat, să fie unul dintre cele mai bune orașe din lume pentru antrenamente la altitudine. Un articol interesant a fost publicat de The Guardian în 2016. Il puteți citi aici.
321sport: Și când ai alergat prima oară cu pantofi specializați?
Monica Jepkoech: Cred ca la 4 ani după ce m-am apucat de alergat. Încă îmi aduc aminte de acea pereche! (râde) Nu aș fi putut să îi uit, i-am folosit 3 ani de zile, aproape în fiecare zi.
321sport: Poți să încerci să-ți amintești care a fost primul premiu pe care l-ai obținut?
Monica Jepkoech: Nu o sa uit niciodată că am primit o pereche de pantofi noi și un costum de trening!
321sport: După rezultatele înregistrate în Kenya, au urmat cursele internaționale. Cum te-ai simțit la prima cursă în străinătate?
Monica Jepkoech: În 2004 am venit la semimaratonul de la Porto și l-am câștigat. Am fost foarte emoționată imediat după trecerea liniei de finish pentru că nu știam ce să fac și cum să mă comport. Cred ca am fost ca un copil speriat atunci! Dar ușor-ușor am învățat să mă obișnuiesc cu rezultatele internaționale și nu mai treceam linia de finish speriată, ci bucuroasă.
321sport: Petreci mult timp departe de casă, cum interacționezi cu colegii din continentul african cu care te întâlnești la curse?
Monica Jepkoech: Când ne întâlnim, chiar și dacă nu ne cunoaștem, ne comportăm ca o familie: ne sprijinim unii pe ceilalți și ne ajutăm. Este o conexiune care se creează instant și îmi oferă un sentiment de siguranță oriunde merg.
321sport: Care este cel mai mare vis al tău?
Monica Jepkoech: Mi-aș dori ca într-o zi să câștig una dintre cursele din circuitul Abbott World Marathon Majors (Tokyo, Boston, Londra, Berlin, Chicago, New York).
321sport: Ai devenit un model pentru noua generație de alergători din Kenya. Cum încerci să le fii alături?
Monica Jepkoech: Încerc, pe cât posibil, să îi ajut să nu mai alerge 4 ani în picioarele goale, așa cum mi s-a întâmplat mie! (râde) În acest moment ajut mai mulți copii cu echipament sportiv, încerc să le fiu alături la unele antrenamente și să îi motivez. Simt o bucurie imensă atunci când îi văd că încep să câștige competiții. Știu că pentru mulți dintre ei sportul este singura șansă la o viață mai bună și-mi doresc ca toți să reușească!
321sport: Cui ai vrea să îi mulțumești pentru toate rezultatele pe care le-ai înregistrat în ultimii ani?
Monica Jepkoech: Aș vrea să îi mulțumesc fiului meu, Lucky, care după fiecare cursă îmi face un interviu similar cu cel de azi. Îmi cere să-i spun în detaliu ce am făcut la maraton, cum a fost fiecare kilometru, cum arată orașele și cum se comportă suporterii. Pentru el trăiesc fiecare cursă și chiar dacă acțiunea principală se întâmplă pe podium după linia de finish, pentru mine podiumul este acasă, când îi aduc lui medalia.
La câteva ore după realizarea interviului ne-am reîntâlnit cu Monica la linia de start a Maratonului de la Porto. Am plecat din prima zonă, alături de elite, căci organizatorii ne-au oferit cele mai bune locuri pentru realizarea documentarului Discover the World through its Marathons. Ne-am privit în ochi pentru câteva secunde, a zâmbit și a strâns din pumni. Apoi a plecat ca din pușcă și a obținut cea mai mare victoriei a carierei: locul 1 la Porto și record de circuit. Monica, îți mulțumim pentru inspirație!
