De cele mai multe ori, pasiunea pentru alergare se naște printr-o întrebare retorică adresată propriei persoane: “Oare eu aș putea să alerg?!”. Multe persoane aleg să rămână doar la stadiu de întrebare, dar sunt la fel de multe persoane care decid să încerce, să descopere ce înseamnă alergarea și cum reacționează corpul la o astfel de provocare.
Preda Andrei a decis să încerce, iar acum, după mai bine de 8 ani de la descoperirea acestei pasiuni poate afirma cu bucurie că sportul i-a schimbat viața și viziunea asupra viitorului.
Pentru Andrei, alergarea a început cu o provocare, o provocare lansată chiar la el acasă. Originar din Azuga, competiția Azuga Trail Race a fost concursul care l-a ajutat să realizeze ce înseamnă să alergi alături de cei mai buni sportivi montani ai României și cât trebuie să muncească pentru a ajunge la nivelul lor. Ușor descurajat după prima competiție, nu a renunțat, din contră a continuat să se antreneze din plăcere așa cum a făcut-o întotdeauna, iar la scurt timp rezultatele au început să apară.
“Alergarea pe munte am descoperit-o relativ târziu, deși pârtia Sorica este chiar lângă casa mea. În general practicam schi alpin, dar din plăcere, nu mă gândeam că voi ajunge vreodată să fiu sportiv de performanță. Îmi amintesc că în anul 2013 când s-a organizat pentru prima dată Azuga Trail, prietenul meu Samuel care obișnuia să alerge pe munte s-a înscris la această competiție. Acela a fost momentul când am simțit că aș vrea și eu să încerc. Am început să ne pregătim serios, pregătirea serioasă la noi însemna alergări pe traseu. Deja ne imaginam cum o să venim printre primii concurenți (râde) deoarece noi cunoșteam foarte bine traseul și ne antrenasem constant pe el. Ce-i drept, nu a fost așa cum ne-am imaginat, iar la sfârșitul competiției eram terminat. Bineînțeles, că am zis că nu îmi mai trebuie așa ceva, dar acest gând a dispărut rapid.”
Defapt, această competiție a reprezentat doar începutul practicării sportului la nivel de performanță. Rezultatul obținut l-a ambiționat și determinat să se antreneze zi de zi. Nu avea un antrenor care să îl îndrume. Mereu se inspira de la cei mai buni. Alerga din plăcere și nu își dorea ca acest sentiment să dispară în favoarea goanei după rezultate.
“Primele rezultate au apărut mult mai repede decât mă așteptam. Un an mai târziu am participat la Retezat Marathon, unde am obținut prima victorie. Cumva, acel rezultat mi-a dat speranță și m-a ajutat să înțeleg și mai mult cât de frumoasă este comunitatea alergătorilor montani.”
De la alergare montană la schi alpinism!
Uneori este nevoie și de puțin noroc pentru a avea alături de tine oamenii potriviți la momentul potrivit, iar Andrei a avut această șansă.
2016 a venit cu o nouă provocare: schi alpinismul, o disciplină care i s-a potrivit de minune. Anduranța obținută din alergare plus tehnica pe care deja o avea formată de la schi alpin, l-au ajutat pe Andrei să devină unul dintre cei mai buni schiori de la noi din țară.
“Trecerea la schi de tură a fost destul de ușoară. Aveam o bază care m-a ajutat să evoluez rapid. Am avut norocul să îl întâlnesc pe Adi Vălean care m-a învățat tot ce știu. El a fost mentorul meu, persoana care m-a format și ajutat să devin schiorul de astăzi. Este o probă în care mă regăsesc și unde am reușit să obțin rezultate frumoase. Sunt de 3 ori campion național, iar lucrul acesta mă motivează să evoluez și mai mult, dar cea mai frumoasă veste am primit-o anul trecut: din 2026, schi alpinismul va deveni probă olimpică, iar lucrul acesta sper că va schimba situația și ne vom bucura de mai mult sprijin.”
Chiar dacă a descoperit o nouă pasiune, alergarea a rămas la fel de importantă pentru el. Pe timp de iarnă se antrenează pentru sezonul de schi, dar imediat cum vine primăvara, Andrei începe pregătirea pentru sezonul de alergare. Cele două discipline se completează perfect, iar acest lucru reprezintă un mare avantaj.
Aș putea spune că pregătirea pentru schi alpin l-a ajutat pe Andrei să progreseze și mai mult în alergare, iar rezultatele obținute de-a lungul anilor i-a adus și mai multe oportunități.
“Din 2019 am devenit unul dintre sportivi clubului Steaua. Sunt foarte bucuros să fac parte din această echipă. Alături de ei am descoperit ce înseamnă să ai un program de sportiv de performanță. Până atunci aveam un job full time la Ocolul Silvic din Azuga. Îmi era foarte greu să mă antrenez și să lucrez în același timp. Este cu totul altceva să te trezești dimineața, să mergi la antrenament, iar apoi să te odihnești pentru următorul antrenament. Nu ai cum să nu progresezi.”
Sportul de performanță este plin de urcușuri și coborâșuri, ani în care te afli pe cele mai înalte culmi ale succesului, dar și ani când nimic nu funcționează conform planului. Important este ca în acele momente să nu renunți, să continui să crezi în visul tău, dar cel mai important lucru este să te bucuri necondiționat de susținerea celor care au fost alături de tine atunci când te bucurai de rezultate răsunătoare.
“Din păcate, acest sezon competițional nu a fost exact cum mi-am dorit. Inflamația de la Tendonul lui Ahile mi-a dat bătăi de cap non stop. Totuși, mă bucur că am reușit să termin sezonul fără a agrava situația. Voi lua o pauză de la alergare, perioadă în care sper să se refacă. Sunt optimist în ceea ce privește sezonul din 2022 și motivat pentru a reuși să-mi îndeplinesc toate obiectivele.”