Povestea unui copil de 13 ani ce a mers un maraton în timp ce se afla în spital!

Credem cu tărie că sportul face minuni în viețile noastre, că el ne ajută să depășim cele mai grele momente din viață, ne dă speranță, încredere și ne face să ne simțim mai puternici. Am putea spune și că sportul apare în viața noastră chiar atunci când avem cea mai mare nevoie de ceva care să ne facă să uităm de anumite provocări ce par de nedepășit. Un astfel de exemplu este povestea lui Joey Belles, pe care mișcarea l-a ajutat să aibă o atitudine pozitivă în fața celei mai provocări: lupta împotriva cancerului. 

Joey, un copil de numai 13 ani din Aledo, Texas, a fost diagnosticat în iunie 2019 cu pineoblastomie, o tumoare cerebrală rară care a necesitat o intervenție chirurgicală și de asemenea, chimioterapie intensivă, prin urmare, după ce a primit diagnosticul, a fost nevoit să își petreacă o mare parte a timpului în spital.

Medicii și kinetoterapeuții de la Centrul medical ”Cook Children” din Fort Worth, Texas, care s-au ocupat de Joey, cunoșteau foarte bine atât dificultatea tratamentului pe care Joey îl urma, cât și impactul pe care îl are boala asupra copilului, dar cu toate acestea, l-au încurajat constant să facă mișcare în fiecare zi prin spital.

Poză realizată de Denise Belles

Tocmai pentru a sări în ajutorul pacienților ca Joey, spitalul din Texas dispunea de programul “Miles in Motion”, un program care avea ca scop motivarea pacienților să facă mișcare chiar și în situația lor, prin mers sau chiar cu bicicleta. Activitatea se desfășoară, de obicei, în jurul salonului asistentelor, iar programul oferă recompense celor care fac mișcare: pentru un kilometru și jumătate sau 24 de ture în jurul salonului asistentelor, recompensa este o brățară, iar pentru 16 kilometrii, pacienții primesc un card cadou. 

„Ne-am dat seama, ca echipă de kinetoterapie, că pacienții nu erau deloc activi din proprie inițiativă. Preferau să își petreacă tot timpul în salon, lucru ce îi deprima destul de tare. Aveam nevoie de o schimbare de cultură în care oamenii să vadă mișcarea ca pe un medicament, așa că am stimulat lucruri precum mersul pe jos. Le-am transmis că 24 de ture în jurul salonului pentru asistente reprezintă mai mult de un kilometru și jumătate, deci, vezi ce poți face.” a declarat Lydia Robey, D.P.T., care a ajutat la demararea programului ”Miles in Motion”.

Joey a fost atras de program și nu a durat prea mult până s-a apucat de treabă. La început, a început cu câteva ture, mergând încet, alături de stâlpul său medical deoarece era conectat la perfuzii. De fiecare dată când mergea alături de specialiști sau de mama sa, își dorea să meargă și mai departe, să se autodepășească. În acest ritm, câteva ture s-au transformat la un moment dat în cinci, apoi 10, 20 și, în cele din urmă, la 32. Foaia pe care Joey o folosea pentru a-și nota numărul de ture a continuat să crească și înainte ca el sau asistentele să își dea seama, a fost pe punctul de a atinge o distanță totală egală a unui maraton. 

„La un moment dat, a trecut pe lângă câțiva asistenți și a menționat că se află la kilometrul 40. Atunci am realizat că era pe cale să facă un maraton. Am decis că trebuie să facem ceva măreț pentru a sărbători această realizare incredibilă.”

Joey se apropia de marcajul de 42 de kilometri chiar în timpul ultimelor zile ale celei de-a patra sesiuni de chimioterapie, așa că personalul spitalului a decis ca Joey să facă ultimele ture de mers chiar în ultima sa zi de chimioterapie și de asemenea, să sărbătorească împreună faptul că este un adevărat învingător. 

Prin urmare, pe 20 februarie, Joey a înconjurat salonul asistentelor pentru ultima dată, alergând ultimii pași ai celor 629 de ture. El a fost întâmpinat de zeci de angajați din spital care l-au aplaudat, iar asistentele l-au surprins cu câteva cadouri la sosire precum un bol cu ​​gustări, banane, 26,2 stickere (echivalentul celor 42 de kilometri în mile) și o medalie cu numele său pe ea, mama lui fiind cea care l-a premiat. 

„M-am simțit uimitor când am mers. Tot ce pot să spun este că a fost grozav. M-a făcut să mă simt bine. Am simțit că m-aș întoarce la normal, ca și cum nu treceam prin chimioterapie. Atâta lume m-a înveselit, a fost cea mai uimitoare zi. Nu o voi uita niciodată.” a spus Joey pentru Runner’s World. 

În prezent, Joey este acasă și se recuperează. Este nerăbdător să participe alături de mama sa la un maraton adevărat atunci când va fi 100% recuperat.

Poveste inspirată din Runner’s World. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu